Stilurile parentale care îi fac pe copii perfecționiști. Psihoterapeut: „Mulți oameni îl confundă cu dorința de a excela. În realitate, e exact opusul!”

Data publicării:
Stilurile parentale care îi fac pe copii perfecționiști. Psihoterapeut: „Mulți oameni îl confundă cu dorința de a excela. În realitate, e exact opusul!” / FOTO: freepik.com @volodymyr-t
Stilurile parentale care îi fac pe copii perfecționiști. Psihoterapeut: „Mulți oameni îl confundă cu dorința de a excela. În realitate, e exact opusul!” / FOTO: freepik.com @volodymyr-t

Te-ai întrebat vreodată dacă anumite alegeri educaționale îi pot face pe copii să devină perfecționiști? Iată cele patru stiluri parentale care încurajează această tendință la copii.



Publicitate

Unii părinți își motivează copiii să aspire la perfecțiune, crezând că acest lucru îi va ajuta să progreseze în viață. Totuși, perfecționismul poate deveni o povară.

„Mulți oameni confundă perfecționismul cu dorința de a excela. În realitate, este adesea exact opusul. În loc să ne motiveze sau să ne ajute să obținem mai mult, perfecționismul duce frecvent la autocritică severă, stres cronic și probleme de sănătate fizică și mentală.

De asemenea, poate alimenta credința dăunătoare că stima de sine și iubirea trebuie câștigate”, explică Sharon Martin, psihoterapeut, într-un articol publicat pe Psychology Today.

Există patru stiluri parentale care favorizează în mod special acest tip de comportament perfecționist, cu riscul de a le oferi copiilor un stil de viață ce poate genera mai mult stres decât bunăstare.

Citește și Cele trei lucruri pe care copiii bine educați le au în casă, conform experților: „Așa își permit să se dezvolte armonios”

SURSA FOTO: freepik.com @Halinskyi Maksym

Părinți pretențioși

„Părinții exigenți pun accent pe indicatorii externi ai succesului, cum ar fi premiile, notele sau titlurile, acordând o importanță mai mare opiniilor celorlalți decât propriilor valori. Aceștia își percep copiii ca o extensie a propriei persoane, legându-și stima de sine de realizările acestora. Când copiii lor nu ating perfecțiunea, părinții pretențioși pot simți rușine sau inadecvare”, explică specialistul.

Această concentrare pe succesul exterior îi împiedică pe copii să se dezvolte autentic, axându-se pe valorile și trăsăturile lor de caracter. În fața eșecului, copiii experimentează un colaps emoțional profund, trăind într-o frică constantă de a greși sau de a nu atinge așteptările impuse.

Părinții perfecționiști

„Perfecționismul poate fi învățat atunci când copiii cresc cu părinți motivați, orientați spre obiective și perfecționiști, care fie modelează acest comportament, fie îl răsplătesc.

Această tendință este alimentată când copiii sunt lăudați excesiv pentru realizările lor, în loc să fie apreciați pentru caracterul sau eforturile depuse. Accentul cade pe ceea ce realizează copilul, nu pe procesul prin care ajunge acolo sau pe cine este el ca persoană”, explică psihoterapeutul.

Prin stabilirea unor așteptări nerealiste, părinții perfecționiști își expun copiii la o stare constantă de nemulțumire. Copiii nu învață să accepte viața cu bucuriile și dificultățile ei, ci se concentrează doar pe ceea ce trebuie corectat.

Această abordare poate duce la o stimă de sine scăzută, cauzată de lipsa aprecierii propriilor progrese și reușite.

SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm

Părinți distrași

„Părinții distrași își îndeplinesc responsabilitățile legate de nevoile fizice ale copiilor, dar nu le oferă suficient sprijin emoțional. Deși au intenții bune, aceștia nu sunt conștienți de sentimentele, nevoile sau impactul propriului comportament asupra copiilor lor.

Chiar dacă nu cer în mod explicit perfecțiunea, comportamentul lor transmite ideea că valoarea unei persoane este definită de succes și realizări. Lipsa de atenție îi poate face pe copii să creadă că nu sunt suficient de inteligenți, interesanți sau talentați pentru a merita atenția părinților”, explică expertul.

Acest tip de relație îi poate determina pe copii să dezvolte convingerea că trebuie să lupte pentru a atrage atenția părinților. Astfel, ei încearcă să se remarce prin comportament și realizări, în speranța de a obține dragostea și validarea care le lipsesc.

Părinți copleșiți

„Părinții copleșiți nu sunt doar distrași și obosiți, ci incapabili să ofere copiilor lor un mediu sigur și încurajator. În astfel de familii, fie lipsesc regulile și structurile consecvente, fie acestea sunt prea stricte sau aplicate arbitrar.

De asemenea, părinții copleșiți pot avea așteptări nerealiste de la copiii lor - de exemplu, să ceară unui copil de 5 ani să-și pregătească singur mesele - sau, dimpotrivă, să nu aibă nicio așteptare de la ei”, explică specialistul.

În acest mediu, copiii pot simți o presiune constantă de a face totul perfect, tot timpul. Lipsiți de liniște sufletească, aceștia se luptă să compenseze lipsurile din educație și susținere, trăind într-o stare permanentă de tensiune.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Loredana Iriciuc | Categorie: Recomandari si sfaturi





pixel