Să asculți un adolescent nu ține de noroc, ci de obicei. Iar o tehnică aparent banală, inspirată din rutina pregătirii cinei, îți poate transforma complet modul în care comunici cu copilul tău. Nu te învață ce să spui, ci cum să creezi acel spațiu sigur în care cuvintele lui încep, în sfârșit, să prindă glas.
Într-un videoclip la fel de simplu pe cât este de revelator, psihologul și terapeutul de familie Antonio Ríos vorbește despre una dintre cele mai mari provocări ale părinților de azi: comunicarea cu adolescenții. Printr-o poveste de viață obișnuită, dar plină de sens, el ne arată că cele mai bune conversații nu se caută, ci… se gătesc.
Tehnica ouălor bătute – da, ai citit bine – este soluția neașteptată propusă de specialist, conform SerPadres. Aplicată cu răbdare, naturalețe și un strop de tăcere, această metodă poate crea contextul ideal pentru dialog sincer.
Într-un videoclip de puțin peste șase minute, Antonio Ríos reușește ceea ce multe cărți de parenting nu fac nici în sute de pagini: să ne învețe cum să ascultăm cu adevărat.
Cu umor, empatie și mult realism, el descrie o scenă pe care mulți dintre noi o recunoaștem imediat: o bucătărie, o omletă pe jumătate făcută și un adolescent care începe, timid, să vorbească.
Nu este o tehnică educațională clasică. Este o schimbare de atitudine. Un mod de a fi. Și da – poate fi învățat. Totul începe cu ouă și roșii.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Una dintre cele mai frecvente greșeli pe care le facem ca părinți sau educatori este să credem că trebuie să provocăm conversații profunde.
Însă psihologul Antonio Ríos ne amintește că, în adolescență, cele mai valoroase discuții nu vin din inițiativa adultului, ci din dorința adolescentului de a se deschide. El numește acest tip de interacțiune „comunicare afectivă” – o comunicare cu reguli proprii: apare când te aștepți mai puțin, întrerupe rutina și cere prezență autentică.
Va veni o zi în care copilul tău va sta lângă tine, se va uita în ochii tăi și va spune: „Mamă, trebuie să-ți spun ceva…”
Poate fi chiar atunci când pregătești cina, când ești obosită și tot ce-ți dorești e puțină liniște. Dar fix atunci, ei se așază lângă tine și se întâmplă miracolul: încep să vorbească.
Uneori, despre lucruri mărunte. Alteori, despre subiecte grele. Iar tu, în loc să lași totul baltă și să treci la interogatoriu, cel mai bine e… să rămâi cu salata verde.
Antonio Ríos propune o strategie simplă, dar extrem de eficientă: continuă să gătești. Nu întrerupe momentul, nu te alarma, nu dramatiza. Dacă adolescentul începe să vorbească în timp ce bați ouăle sau tai roșiile, rămâi în ritmul tău. Nu te opri. Nu pune întrebări din prima. Nu oferi păreri.
Pur și simplu continuă cu ce făceai. Rupe salata, amestecă, frământă… și ascultă. Cu calm. Cu neutralitate. Cu prezență. Folosește expresii simple, care încurajează și nu judecă:
„Serios?”, „Hai…”, „Nu-mi spune…”
Ríos le numește „deschizători de uși”, pentru că le oferă adolescenților libertatea să continue fără teama de a fi evaluați.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Dacă reacționezi cu un „Ce?!”, „Ai făcut asta?” sau „Asta e groaznic!”, e foarte probabil ca adolescentul să se închidă imediat. Conversația se oprește brusc și s-ar putea să nu se mai reia… nici în zilele următoare, nici în săptămânile ce vin.
Așadar, dacă spune ceva care te îngrijorează, rezistă impulsului. Notează-ți mental ideea, respiră adânc și lasă momentul să treacă. Ríos spune că a doua zi este momentul potrivit pentru a reveni:
„Iubito, ieri ai spus ceva care mi-a rămas în minte...”
Această mică întârziere poate fi diferența dintre a rămâne o persoană de încredere sau a deveni o barieră. Nu e vorba să taci pentru totdeauna, ci să alegi cu grijă când și cum vorbești.
Există și o altă formă de comunicare, mai rațională: atunci când tu vrei să-i spui ceva copilului tău. Aici totul se schimbă. Pentru că nu el a deschis discuția, ci tu. Și ce se întâmplă în astfel de cazuri? Apare ceea ce Ríos numește „rezistență pasivă”.
Adolescentul te ascultă aparent, dar în realitate nu e cu tine. Gesturile, postura, privirea pierdută spun clar: „Vorbește, dar eu nu sunt aici.”
Ce recomandă Ríos? Fii scurt, direct și nu anunța conversația dinainte.
Nu spune: „Discutăm deseară.”
Mai bine: „Acum că am terminat cina, voiam să-ți spun ceva scurt.”
Alege momentul. Profită de el. Nu-l transforma într-un eveniment încărcat.
Tehnica oului bătut ne învață că tăcerea atentă e mai valoroasă decât o mie de sfaturi. Când adolescentul vorbește, lasă-l să se audă. Să se exprime fără frică. Iar tu, rămâi acolo – prezent, cald, tăcut, deschis.
Uneori, parentingul înseamnă să nu spui nimic. Doar să fii acolo. Cu salata, cu ouăle, cu iubirea tăcută care spune: „Poți vorbi. Eu te ascult.”
Una dintre cele mai frecvente capcane în comunicarea cu adolescenții este tentația de a transforma un moment de deschidere emoțională într-un interogatoriu.
Din dorința sinceră de a înțelege, de a preveni sau de a corecta, ajungem să punem întrebări precum: „Și ce ai făcut?”, „Ai băut ceva?”, „Cine mai era acolo?” — dar rezultatul este că rupem legătura emoțională care tocmai se contura.
Tehnica oului bătut ne arată că tăcerea activă valorează mai mult decât o mie de sfaturi. Nu înseamnă să fii absent sau indiferent, ci să asculți cu atenție, în timp ce continui activitatea începută.
Acel gest simplu — cum ar fi să continui să tai roșiile — transmite un mesaj clar: „Sunt aici, prezent, fără să te judec.”
Este un mod discret, dar puternic, de a spune că lumea lor are un loc sigur în lumea ta.
Surprinzător, cea mai importantă formă de comunicare pe care ar trebui să o exersăm zilnic nu este cea profund emoțională și nici cea rațională.
Este comunicarea aparent superficială — discuțiile despre muzică, sport, filme sau bârfe nevinovate. Subiecte fără încărcătură emoțională directă, dar care mențin firul legăturii vie în momentele liniștite.
La masă, în mașină sau în drum spre școală, aceste conversații simple devin lipiciul relației. Ele nu creează conflicte, dar construiesc un teren comun și familiar.
Părinții care mențin această comunicare ușoară de-a lungul anilor sunt cei care, mai târziu, se vor bucura de sinceritatea copiilor lor în momentele importante.
Nicio tehnică nu funcționează peste noapte. Este nevoie de răbdare, consecvență și o atitudine deschisă. Adolescența durează ani și nu toate zilele aduc confesiuni sau revelații.
Dar dacă ai fost acolo — fără să întrerupi, fără să judeci, fără acel „ți-am spus eu!” — va veni un moment magic.
Va fi o seară obișnuită. Poate când cureți salata sau amesteci ouăle. Și fiica ta se va opri lângă tine, se va uita în ochii tăi și va spune: „Mamă, pot să-ți spun ceva?”
Atunci vei ști că toate acele ouă bătute și salate verzi au fost mai mult decât o simplă cină. Au fost temelia unui spațiu sigur. Iar asta, în adolescență, valorează cât aurul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil