În secolul al XIX-lea, psihologii erau preocupați de fenomenul prietenilor imaginari la copii, temându-se de posibile tulburări psihologice sau emoționale asociate.
În prezent, însă, avem o perspectivă diferită. Conform unui studiu realizat de Institutul YouGov pe un eșantion de 2.000 de persoane, incluzând 328 de copii cu vârste între 5 și 15 ani, aproximativ 55% dintre aceștia afirmă că au avut sau au un prieten imaginar.
Această constatare este considerată în mare parte pozitivă, notează parents.fr.
Interesant este modul în care acești copii interacționează cu prietenii lor imagiari.
Pentru 84% dintre aceștia, prietenii imaginari sunt văzuți ca parteneri de joacă, iar în 49% din cazuri, acești prieteni sunt descriși ca fiind mici „ticăloși” care pot face fapte rele. În plus, este notabil faptul că prietenii imaginari sunt percepuți ca fiind extraordinari, cu 57% dintre copii afirmând că aceștia au superputeri și adesea se manifestă sub forma unei jucării sau a unui animal.
Prietenul imaginar nu este prezent doar pentru joacă sau pentru a face farse.
Conform a 63% dintre copii, acesta este considerat o parte a familiei lor, similar cu o păturică de securitate.
Și, mai important, pentru 83% dintre copii, prietenul lor imaginar este acolo pentru a oferi confort și pentru a-i ajuta să facă față fricilor lor.
SURSA FOTO: freepik.com @volodymyr-t
Acest prieten imaginar, atât de răspândit în rândul copiilor mici, este adesea uitat pe măsură ce aceștia cresc!
Atunci când este adus în discuție cu adulții, acesta nu mai este menționat.
Astfel, 48% dintre cei cu vârste între 18 și 24 de ani și 45% dintre cei cu vârste între 25 și 34 de ani își amintesc că au avut un prieten imaginar.
În schimb, în rândul grupului de vârstă 45 – 54 de ani, doar 35% își amintesc, iar pentru cei cu vârsta peste 55 de ani, procentul scade la doar 25%.
Conform a 51% dintre adulții chestionați, imaginația și jocul sunt considerate factorii principali care conduc la apariția acestui prieten imaginar. Singurătatea este menționată de 32% dintre respondenți, în timp ce influența televiziunii este indicată de 23%. Evenimentele nefericite sunt citate cel mai puțin, cu doar 15%.
„Acești prieteni imaginari nu apar din neant. Ei se bazează, adesea fără ca copilul să-și dea seama, pe povești, filme, desene animate sau pe adulți din mediul lor, și încurajează o distanțare față de experiențele de viață, cele care nu pot fi întotdeauna controlate sau înțelese ușor. Totuși, aceștia nu sunt niciodată confundați cu realitatea”, susține cercetătorul și psihologul Adrien Blanc.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.