Magia Crăciunului este deja printre noi: lumini strălucitoare, colinde și iluzia unui bătrân darnic care împarte cadouri în întreaga lume. Dar ce se întâmplă când magia începe să dispară?
Conform diferitelor studii științifice, majoritatea copiilor descoperă adevărul despre Moș Crăciun și Cei Trei Magi la vârste destul de specifice. Totuși, această „trezire” nu este aceeași pentru toți, iar implicațiile sale depășesc pierderea unei tradiții de sărbătoare.
Într-un studiu din 1994, copii care nu mai credeau în Moș Crăciun au fost intervievați și s-a constatat că descoperirea adevărului avea loc, în medie, la vârsta de șapte ani.
Citește și Ce să vizionezi în timpul sărbătorilor: Conținut pentru întreaga familie
Un alt studiu mai recent, din 2024, realizat pe 48 de copii cu vârste între șase și cincisprezece ani, a stabilit că vârsta medie era de opt ani.
SURSA FOTO: freepik.com@asier_relampagoestudio
Din acest studiu, aproape jumătate dintre copii au manifestat emoții precum tristețea sau furia. Un număr similar a spus că se simțeau fericiți.
Această vârstă, opt ani, coincide cu un moment important în dezvoltarea cognitivă: apariția gândirii critice (și, conform cercetărilor, este în jurul vârstei de 12 ani când copiii pot distinge fantezia de realitate așa cum ar face-o un adult).
Pe măsură ce copiii încep să pună întrebări despre logica din spatele poveștilor – cum poate un singur om să viziteze milioane de case într-o singură noapte? – mitul începe să se clatine.
Dar cum află? Deși pentru unii această descoperire vine natural, alții o întâmpină după ce află de la prieteni, frați mai mari sau chiar din întâmplare, atunci când găsesc cadouri ascunse.
Reacțiile la aflarea adevărului variază enorm. Aproape jumătate dintre copii se simt triști, dezamăgiți sau chiar trădați, potrivit studiilor. Totuși, un număr similar trăiește emoții pozitive, precum ușurare – „cadourile nu depind de cât de cuminte ești!” – sau satisfacție că și-au confirmat suspiciunile.
Spunerea poveștilor despre Moș Crăciun ridică întrebări interesante despre etica educației. Unii părinți se întreabă dacă această „minciună albă” ar putea eroda încrederea copiilor în ei.
Potrivit psihologei și cercetătoarei Gail Heyman, multe familii folosesc minciuni pentru a controla comportamentul copiilor, o practică cunoscută sub denumirea de „educație prin minciuni”. Cercetările sale arată cât de frecventă este această practică.
În unul dintre studiile sale, a descoperit că patru din cinci părinți au recunoscut că au mințit pentru a influența comportamentul sau emoțiile copiilor lor.
Totuși, deși această abordare poate fi „eficientă” pe termen scurt, poate genera și consecințe negative pe termen lung în relațiile dintre părinți și copii (de fapt, ceea ce contează nu este neapărat „să spunem sau nu să spunem”, ci cum o facem, în ce context, abilitățile noastre, relația cu copiii, etc.).
Totuși, alții susțin că aceste povești fac parte din magia copilăriei și nu cauzează neapărat daune (din contră: hrănesc o iluzie care nu se va mai repeta). Și că, de fapt, nu este „o minciună propriu-zisă”. Oricum ar fi, ceea ce contează cu adevărat este cum și când comunicăm adevărul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil