Simțul umorului este ceva ce am învățat de la părinții noștri. Încă din primele luni de viață învățăm copiind totul de la ei. La 6 luni, bebelușii învață să râdă și sunt conștienți de reacțiile emoționale ale mamei și ale tatălui.
Dacă părintele unui copil de 6 luni este indiferent față de un anumit fapt, probabil că copilul va crește făcând același lucru. Dacă părinții râd în hohote, copiii vor fi fascinați și vor repeta aceeași acțiune.
Un studiu publicat de Asociația Britanică de Psihologie (BPS) evidențiază că la 6 luni un copil nu este încă capabil să decidă dacă ceva este amuzant sau nu. Prin urmare, el va copia reacția părinților.
Pentru a demonstra că bebelușii învață să râdă de la părinți, experți, printre care Gina Mireault, de la Johnson State College și John Sparrow, de la Universitatea din New Hampshire, au studiat nou-născuții cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 luni.
Toți cei mici au participat la experiment împreună cu părinții lor. În timpul acestui experiment, cercetătorii au arătat scene care i-au făcut pe părinți să râdă.
Copiii priveau cu o oarecare indiferență scenele comice, apoi s-au întors să-și vadă părinții sau să-i audă râzând. Când și-au dat seama că râd, au început și ei să râdă.
Așa se dezvoltă simțul umorului, potrivit cercetătorilor. Bebelușii cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 luni au căutat reacția părinților lor: aceasta este cunoscută sub denumirea de „referință socială”.
Medicii au descoperit că la 6 luni, reacțiile copiilor depindeau într-o oarecare măsură de părinți, mai ales când era vorba de râs.
După un an însă, copiii își arătau deja simțul umorului. Nu au mai căutat o referință la părinți: s-au uitat la situația comică și au început să râdă.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că simțul umorului nu este înnăscut, ci este învățat.
Fotografie de la Aleksandr Balandin/ Pexels
Pentru mulți, umorul ar părea un subiect frivol, dar nu este. Dimpotrivă, este un vehicul foarte interesant pentru înțelegerea dezvoltării nou-născuților și, în acest caz, pentru înțelegerea referințelor sociale.
Așadar, pentru experții care au efectuat acest studiu, părinții devin o sursă de informații emoționale pentru copii și un vehicul extraordinar de înțelegere a dezvoltării copilului.
Din toate acestea apar câteva întrebări:
Dacă copiii învață să râdă de la părinți, de ce frații sunt adesea foarte diferiți unul de celălalt? De ce unul zâmbește mai mult, iar celălalt este mai serios toată ziua?
Răspunsul este: buna dispoziție nu este ereditară, se învață. Dar temperamentul este înnăscut și sporește sau limitează capacitatea de a dezvolta ceea ce se învață, în funcție de alți factori precum personalitatea, stima de sine sau caracterul.
Medicii spun că există multe beneficii pentru a duce o viață centrată pe buna dispoziție. Ajută la atragerea de situații și oameni pozitive, dezvoltă empatia, care vă permite să vă relaționați mai bine cu ceilalți.
Buna dispoziție și râsul frecvent sporesc încrederea copilului. De asemenea, ele încurajează inteligența și vă ajută să depășiți mai repede situațiile adverse.
Încearcă să fii bine dispus în fața bebelușului, astfel încât acesta să copieze tot ce e mai bun din tine, deoarece tu ești ghidul lui emoțional în primele lui luni de viață.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil