Un studiu recent, publicat în revista Nature Mental Health de către cercetători de la prestigioasa Universitate Yale, aduce noi informații despre modul în care adversitatea din copilărie influențează răspunsurile funcționale ale creierului.
Acesta aprofundeză un subiect deja discutat intens de cercetători: „rucsacul” pe care îl purtăm de-a lungul vieții, plin de experiențe care, uneori, sunt amintiri frumoase, iar alteori sunt grele, ca niște plăci de granit, provenind din copilărie.
Studiul arată că experiențele trăite în copilărie și adolescență au un impact semnificativ asupra modului în care creierul nostru reacționează la situațiile amenințătoare atunci când ajungem la vârsta adultă.
Însă nu doar tipologia acestor experiențe contează, ci și momentul în care au loc în viața noastră.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Cercetătorii de la Yale au adus noi dovezi despre cum și de ce adversitatea influențează primele etape ale vieții. Această cercetare adâncește înțelegerea modului în care adversitatea, în diferite etape ale dezvoltării, poate afecta în mod unic răspunsurile funcționale ale creierului la amenințări.
Studiul intitulat „Analize centrate pe persoană dezvăluie că adversitatea de dezvoltare în etapele vieții modelează în mod unic răspunsurile funcționale ale creierului la amenințări” se concentrează pe analiza modului în care experiențele adverse din diferite etape ale vieții influențează activitatea creierului legată de percepția amenințărilor, notează Ser Padres. Cu alte cuvinte, cercetarea explorează dacă există diferențe în răspunsurile creierului la o situație traumatică, în funcție de vârsta la care aceasta a fost trăită.
Folosind analize centrate pe persoană, cercetătorii au încercat să identifice modele specifice în răspunsurile creierului celor care au experimentat adversități în diferite momente ale dezvoltării lor, de la copilăria timpurie până la adolescență.
SURSA FOTO: freepik.com @romanzaiets
Pentru a realiza acest lucru, echipa de cercetători de la Yale a utilizat tehnici de neuroimagistică, permițându-le să observe activitatea cerebrală a participanților în timp ce aceștia erau expuși la stimuli amenințători.
În paralel, au colectat informații detaliate despre experiențele adverse ale fiecărui participant, clasificându-le în funcție de perioada de viață în care s-au produs: copilărie timpurie, copilărie mijlocie sau adolescență.
În total, au fost studiate 120 de persoane adulte, analizându-le experiențele pe parcursul a patru etape ale vieții lor, de la copilăria timpurie până la vârsta adultă, ceea ce a făcut ca cercetarea să se desfășoare pe o perioadă de trei decenii.
Această clasificare a permis oamenilor de știință să investigheze modul în care momentul în care s-au produs experiențele adverse influențează răspunsurile specifice ale creierului participanților la studiu.
Rezultatele studiului arată că adversitatea trăită în diferite stadii ale dezvoltării este asociată cu modele unice de activitate a creierului, ca răspuns la amenințări.
Totuși, cercetătorii au descoperit noi nuanțe în acest sens, așa cum a subliniat Lucinda Sisk, autorul principal al studiului realizat de experții de la Yale.
„Niveluri mai ridicate de adversitate în copilărie sunt asociate cu un risc mai mare de probleme de sănătate mintală la vârsta adultă, dar constatările noastre sugerează că povestea este mai complexă decât atât”, spune aceasta.
De exemplu, persoanele care s-au confruntat cu adversitatea în copilăria timpurie au prezentat o activare mai mare a zonelor creierului implicate în detectarea și procesarea amenințărilor. În acest context, cercetătorii sugerează că o expunere la nivele scăzute sau moderate de adversitate în perioada copilăriei (între 6 și 12 ani) și în adolescență poate stimula rezistența la anxietate în viața adultă.
Pe de altă parte, expunerea la evenimente traumatice sau stresante în aceste etape timpurii ale vieții, când creierul se află în plin proces de dezvoltare, crește cu 40% riscul de a dezvolta tulburări de anxietate la vârsta adultă.
Dylan Gee, alt autor al studiului, afirmă că acesta este unul dintre primele studii care „demonstrează că momentul expunerii la adversitate contează cu adevărat”.
„Dacă același factor de stres apare la vârsta de 5 ani, comparativ cu vârsta de 15 ani, acesta afectează un creier care se află într-un moment foarte diferit al dezvoltării sale”, adaugă el.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Aceste constatări subliniază importanța luării în considerare a momentului în care se produc experiențele adverse în viața unui copil sau adolescent.
Înțelegerea faptului că adversitatea, în diferite etape ale dezvoltării, poate avea un impact specific asupra creierului este esențială pentru crearea unor intervenții adecvate și pentru dezvoltarea strategiilor de sprijin.
Studiul pune accent pe necesitatea adoptării unor abordări personalizate atunci când se gestionează adversitatea și consecințele acesteia în copilărie și adolescență.
În cele din urmă, ca părinți, este important să fim conștienți de faptul că nu doar trauma sau situația adversă în sine lasă o amprentă asupra copilului, ci și stadiul din viața acestuia în care se confruntă cu astfel de situații.
Referințe: Eamon McCrory, Essi Viding și alții. „Analizele centrate pe persoană dezvăluie că adversitatea de dezvoltare în diferite etape ale vieții modelează în mod unic răspunsurile funcționale ale creierului la amenințări.” Nature Mental Health, 2025.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil