Astăzi creștem micuții cu mai mult respect și empatie decât generațiile anterioare. Dar, ne poate conduce acest lucru să ne răsfățăm copiii?
Astăzi, într-o societate în continuă schimbare, creștem cu o mai mare conștientizare și empatie față de nevoile copiilor noștri. Cu toate acestea, unii se întreabă dacă această abordare modernă de creștere a copiilor ne-a condus la un nivel de răsfățare, unde ne lipsește capacitatea de a ne impune limitele.
În contrast cu trecutul, în care violența în familie și pedepsele erau considerate normale în educația copiilor, astăzi se observă o schimbare semnificativă în abordarea parentală. Părinții sunt din ce în ce mai conștienți de impactul pe care îl au asupra copiilor lor și abordează educația cu mai mult respect și empatie. Aceasta implică renunțarea la violență în casă și reducerea utilizării pedepselor.
Cu toate acestea, criticii susțin că această nouă abordare a dus la crearea unei generații de copii răsfățați. Ei consideră că un copil răsfățat este acela care obține tot ce dorește și nu i se pun niciodată limite. Totuși, ar trebui să ne întrebăm dacă ceea ce copiii își doresc cu adevărat nu este tocmai ceea ce au nevoie. Un exemplu este prezența și compania părinților în primii ani de viață ai copilului, care joacă un rol crucial în dezvoltarea sa emoțională și cognitivă.
În această eră modernă, mulți părinți înțeleg importanța acordată copiilor lor și le oferă privilegii pe care generațiile anterioare nu le-au avut. De exemplu, ei își petrec mai mult timp împreună cu copiii lor și îi încurajează să se dezvolte în ritmul lor propriu. Această libertate de a crește într-un mediu sigur și susținător poate fi considerată un privilegiu pe care copiii de astăzi îl au.
Este important să analizăm dacă aceste privilegii oferite copiilor de astăzi sunt într-adevăr un semn de răsfățare.
Citește și Joaca „de-a mama și de-a tata”: Beneficiile fantastice ale acestui joc clasic!
Răsfățarea copiilor este un subiect controversat, iar înțelegerea contextului în care se desfășoară este esențială. În acest articol, ne concentrăm pe necesitățile și dezvoltarea emoțională a copiilor în primele luni și ani de viață. Vom explora cercetările care subliniază importanța satisfacerii cerințelor copilului în acest stadiu și cum stabilirea limitelor contribuie la dezvoltarea unei atitudini sănătoase față de dorințe și mofturi.
În primele luni și ani de viață, copiii sunt complet dependenți de părinți pentru satisfacerea nevoilor lor de bază, precum hrană, siguranță și afecțiune. Conform unui studiu publicat în Journal of Early and Intensive Behavior Intervention, este crucial să răspundem prompt și adecvat nevoilor copilului în această perioadă. Acest lucru contribuie la construirea unui atașament sigur și la dezvoltarea încrederii în sine, în ceilalți și în lume.
Pe măsură ce copilul crește, devine important să se stabilească limite. Totuși, aceste limite nu ar trebui să fie impuse arbitrar, ci să fie concepute pentru a ghida comportamentul și a dezvolta abilități esențiale, cum ar fi toleranța la frustrare. În cazul în care nu există reguli sau limite pentru dorințele și mofturile copiilor, devine problematic și afectează capacitatea lor de a înțelege importanța consimțământului.
Înțelegerea corectă a răsfățului în contextul creșterii copiilor este esențială. A răsfăța un copil înseamnă a-i oferi ceea ce are cu adevărat nevoie în primele etape ale vieții, cum ar fi prezența, afecțiunea și confortul. Acestea nu sunt capricii, ci elemente fundamentale pentru dezvoltarea lor emoțională sănătoasă.
SURSA FOTO: freepik.com
Într-o lume în continuă schimbare, este important să evaluăm dacă copiii de astăzi sunt cu adevărat mai răsfățați decât generațiile anterioare. Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să examinăm diverse variabile și elemente care influențează dezvoltarea copiilor. În special, nevoile lor fundamentale de afecțiune și securitate ar trebui luate în considerare.
Așa cum am menționat anterior, bebelușii au nevoie să fie în apropierea figurilor lor principale de atașament, în special înainte de a împlini doi ani. Aceasta reprezintă dorința lor primară și cea mai mare nevoie. Cu toate acestea, astăzi este un privilegiu pe care mulți copii nu-l au.
Încorporarea femeilor pe piața muncii și alte schimbări socio-economice au determinat multe familii să-și lase bebelușii în grija unor terți foarte devreme. Acesta este un lucru care în vremurile anterioare s-a întâmplat mai rar.
De fapt, conform studiului numit „Pepinieră și familie 2013”, 70% dintre copii sunt înscriși la școală înainte de a împlini un an și un procent mare dintre ei petrec mai mult de 8 ore pe zi în grădiniță. Prin urmare, acești copii au deja prima mare limitare a dorințelor lor.
Pe de altă parte, copiii de astăzi se confruntă cu cerințe mult mai mari din partea părinților lor. De multe ori se așteaptă să devină cei mai deștepți din clasă, cei mai creativi, atletici și sociabili.
Se așteaptă să învețe limbi străine încă din copilărie și programul lor este saturat de activități extracurriculare care pot genera niveluri ridicate de stres.
În prezent, avem o idee supraevaluată a productivității și faptul că micuțul se bucură de după-amiezi liniștite, de joacă liberă sau de momente de lene ni se pare o pierdere de timp. Cu toate acestea, aceasta este o nevoie de care, din nou, îi lipsim.
Dacă am putea spune că astăzi copiii sunt mai răsfățați, este în ceea ce privește supraprotecția. Astăzi, mulți tați și mame își exprimă afecțiunea față de copiii lor încercând să „le facă viața cât mai ușoară”. Asta pentru a evita durerea, efortul sau disconfortul.
Cu toate acestea, această atitudine îi împiedică pe copii să-și dezvolte potențialul și încrederea în sine și să dobândească abilități de viață de bază. Prin urmare, da, sunt răsfățați, deși acest lucru este de fapt dăunător pentru propria lor bunăstare viitoare.
Putem vedea că micuții de astăzi nu sunt atât de răsfățați pe cât cred mulți. Este adevărat că primesc un tratament mai respectuos și mai empatic de la părinți. Dar, de asemenea, le lipsesc necesitățile de bază la nivel emoțional și se confruntă cu restricții și limitări încă din primii ani.
Cu toate acestea, tații și mamele de astăzi fac greșeala de a considera că a-și iubi copiii înseamnă a-i supraproteja. Și, pentru ca acest lucru să nu se întâmple, este crucial să luăm câteva măsuri. De exemplu, încurajează-le autonomia, permițându-le să funcționeze singuri și să-și asume responsabilități în funcție de vârsta lor.
În plus, la domiciliu trebuie stabilite o serie de reguli și consecințele care decurg din nerespectarea acestora. Acest lucru îi va ajuta pe copii să experimenteze un sentiment mai mare de siguranță în viața lor de zi cu zi și îi va ghida asupra modului în care își direcționează comportamentul.
Să ne amintim: creșterea cu dragoste înseamnă și oferirea condițiilor potrivite pentru ca micuțul să învețe să aibă încredere în sine.
Pe scurt, putem afirma că tendințele educaționale s-au schimbat, dar asta NU înseamnă că micuții sunt mai răsfățați, atrag atenția specialiștii. Oferirea de respect, înțelegere și empatie sunt sarcini de bază la care tații și mamele ar trebui să răspundă, iar acest lucru nu diminuează disciplina parentală.
De asemenea, să ne amintim că a răsfăța un copil nu este întotdeauna un lucru negativ, deoarece are nevoie să i se satisfacă nevoile de bază pentru a-și dezvolta o bună sănătate mintală și emoțională. Astfel, este necesar să căutăm echilibrul sănătos între iubire și limite.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil