„Sunt expert parenting și iată LISTA cu lucrurile pe care NU le fac niciodată cu proprii mei copii”. Cele mai populare și ineficiente strategii de educație a celor mici

Nu. Niciodată. Sub nicio formă.

Acestea nu sunt replicile unui copil rebel, ci răspunsurile pe care ar trebui să le avem în fața unor dintre cele mai populare, și, din păcate, ineficiente, strategii de parenting.

„În calitate de educator parental și susținător al parentingului pozitiv, am făcut o listă cu cele 5 lucruri pe care nu le fac niciodată cu copiii mei. Sunt acele obiceiuri aparent inofensive, bine intenționate, dar care s-au dovedit inutile sau chiar dăunătoare în relația părinte-copil. Le-am evitat cu grijă în familia mea și îi încurajez și pe ceilalți părinți să facă la fel”, susține experta în parenting Amy McCready în rubricile Today.

Desigur, niciun părinte nu este perfect. Însă dacă reușești să reduci la minimum aceste comportamente, vei construi o relație mai sănătoasă și mai echilibrată cu copilul tău, pe termen lung, mai spune experta.

SURSA FOTO: freepik.com @wtmn

CITEȘTE ȘI Lucrurile pe care psihologii îi roagă pe părinți și bunici să NU le mai facă. Ce efecte au asupra copiilor

„Nu-mi plătesc niciodată copiii pentru treburile casnice”

Ți-ar plăcea să fii plătit de fiecare dată când împăturești hainele sau gătești cina? Așa arată lumea ideală în care ajung să creadă copiii atunci când sunt recompensați financiar pentru sarcinile casnice. Însă, în realitate, acest obicei poate afecta negativ etica muncii.

Autorul Daniel Pink, în cartea sa „Drive: Adevărul surprinzător despre ceea ce ne motivează”, explică faptul că, atunci când copiii sunt motivați doar de recompense, nu mai învață să ducă la bun sfârșit sarcinile din responsabilitate sau spirit de echipă, ci doar pentru a obține ceva în schimb.

În loc să încurajăm motivația externă, ideal este să cultivăm motivația internă, adică dorința de a ajuta din proprie inițiativă, din bunăvoință și implicare. Copiii sunt mai deschiși să contribuie atunci când văd treburile casnice ca pe o activitate de familie, nu ca pe o tranzacție.

Și mai e ceva: odată ce introduci plata, apare inevitabil întrebarea „Ce se întâmplă dacă sarcina e făcută pe jumătate?” sau „Cât îmi dai dacă fac asta?”. Nu vrei să creezi un sistem de negocieri și drepturi în propria casă.

Nu folosesc niciodată pauza ca metodă de disciplină

Time-out-ul este o metodă populară, dar nu și eficientă. Scopul oricărei forme de disciplină ar trebui să fie corectarea comportamentului, fără a afecta conexiunea emoțională dintre părinte și copil.

Trimisul copilului într-un colț sau pe „scaunul obraznic” nu îl ajută să înțeleagă ce a greșit. Din contră, îl face să se simtă respins, rușinat și chiar furios. Astfel, se creează o luptă de putere inutilă și o distanțare emoțională.

În plus, copilul poate ajunge să creadă că „este rău” în esența lui, nu doar că a avut un comportament nepotrivit. Iar copiii se comportă conform etichetei pe care o primesc.

Ce funcționează mai bine? Să fii prezent lângă copil atunci când are un comportament inadecvat, să-l ajuți să-și regleze emoțiile și să-i arăți ce poate face diferit data viitoare.

„Nu îmi etichetez niciodată copiii”

Fiecare părinte cade uneori în capcana etichetelor: „cel isteț”, „ajutorul mamei”, „năzdrăvanul familiei”. Chiar și etichetele pozitive pot fi dăunătoare, deoarece creează comparații și rivalitate între frați sau colegi.

Dacă unul dintre copii este considerat „atletic”, ceilalți pot simți că nu sunt și că nici nu are rost să încerce. Dacă un copil este „cel care ajută mereu”, ceilalți pierd ocazia de a contribui și de a-și construi încrederea în sine.

Etichetele pun copiii în cutii și limitează explorarea. Un copil numit „mofturos la mâncare” poate refuza din start orice aliment nou, iar unul etichetat „artistul familiei” poate simți că nu are voie să încerce și alte activități.

Mai grav, aceste etichete le distrag atenția de la ceea ce contează cu adevărat: efortul, perseverența și colaborarea, adică exact lucrurile care duc la succes.

„Nu-mi oblig copiii să-și termine farfuria ca să primească desert”

Desertul nu ar trebui să fie o recompensă pentru că „ai fost cuminte” și ai mâncat legumele. Orice formă de hrănire forțată, fie prin șantaj, rugăminți sau pedepse, transformă masa într-un câmp de luptă.

În loc să construim o relație pozitivă cu mâncarea, ajungem să alimentăm anxietăți, frustrări și să dăm dulciurilor un statut de „trofeu”, iar legumelor imaginea de „dușman”.

Obiceiurile alimentare sănătoase se construiesc pe încredere, libertate și exemplu personal, nu pe forțare sau recompense condiționate.

„Nu-mi lovesc niciodată copiii”

Unii părinți recurg la bătaie ca soluție de ultimă instanță, din dorința sinceră de a corecta un comportament. Totuși, studiile arată că bătaia, oricât de „ușoară” sau „bine intenționată” ar fi, crește agresivitatea, încurajează minciuna și deteriorează relația părinte-copil.

Da, poate părea că funcționează pe moment. Dar, în realitate, copilul intră în starea de „luptă sau fugi”, iar în acea stare nu poate învăța nimic util. Nu construim nimic durabil prin frică.

Disciplinarea eficientă se bazează pe empatie, explicații și consecvență, nu pe pedepse fizice.

Și cel mai important: nu fi prea aspru cu tine

Nimeni nu este părinte perfect. Vom greși cu toții, uneori chiar în mod repetat. Însă dacă alegi conștient să eviți aceste comportamente și să le înlocuiești cu alternative sănătoase, vei construi o relație solidă, bazată pe încredere, iubire și respect reciproc.

Copiii nu au nevoie de părinți perfecți. Au nevoie de părinți implicați, prezenți și dispuși să învețe alături de ei.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.