Mulți părinți se simt frustrați atunci când copiii lor îi ascultă doar în anumite momente. Care sunt posibilele motive din spatele acestui comportament? Ce să faci în această situație? În acest articol vă explicăm!
„Ești surd sau ce e în neregulă cu tine?”. Această întrebare, cu nuanțe diferite în funcție de circumstanțe, a scăpat cândva din gura marii majorități a părinților, atunci când răbdarea se termină cu un copil care „trece dincolo” de noi. E greșit, foarte greșit, atât tonul, cât și mesajul, dar nimeni nu este perfect, iar în situații dificile, precum ascultarea selectivă, răbdarea poate fi pusă la încercare.
Ascultarea selectivă este un comportament obișnuit la copii și adolescenți, și este influențată de diferite motive, în funcție de vârstă. În adolescență, ascultarea selectivă poate fi conștientă, reprezentând o modalitate de a ignora anumite informații atunci când nu îi interesează. Cu toate acestea, la copiii mai mici, capacitatea de concentrare și ascultare nu este dezvoltată în aceeași măsură ca la adulți sau adolescenți. Aceștia se află în stadii timpurii de dezvoltare cognitivă și social-emoțională, ceea ce face dificilă acordarea atenției și răspunsul la instrucțiunile părinților.
În cazul copiilor mici, ascultarea selectivă nu este neapărat o acțiune conștientă, ci mai degrabă o consecință a dezvoltării lor naturale. Capacitatea lor de a înțelege și procesa informațiile este limitată, iar concentrarea pe anumite sarcini poate fi provocatoare. De aceea, părinții ar trebui să aibă răbdare și să-și adapteze comunicarea în funcție de nivelul lor de dezvoltare.
Este important de subliniat că termenul „ascultare selectivă” nu este folosit în termeni științifici de către profesioniștii din domeniul medical sau psihologic. Este o expresie descriptivă a unui comportament specific la copii și adolescenți.
SURSA FOTO: freepik.com @wayhomestudio
Copiii și adolescenții sunt adesea susceptibili să manifeste ascultare selectivă, fiind ușor distrași sau preocupați mai mult de propriile nevoi și dorințe imediate. Pe măsură ce cresc, această comportare poate fi influențată și de etapele specifice de dezvoltare prin care trec.
În cazul copiilor mici, ascultarea selectivă poate fi legată de nivelul lor de dezvoltare cognitivă și social-emoțională. Capacitatea lor limitată de concentrare poate face dificilă atenționarea la instrucțiunile părinților și reacționarea adecvată. De asemenea, este important să fie conștienți că există cazuri în care ascultarea selectivă poate avea la bază probleme de sănătate fizică sau mentală nedepistate anterior.
Printre adolescenți, ascultarea selectivă poate fi mai mult un act intenționat, motivat de dorința de a-și explora identitatea și de a-și căuta independența. În această perioadă de dezvoltare, rezistența la autoritate și preferința pentru luarea propriilor decizii pot contribui la ignorarea părinților în anumite contexte.
Pentru a exclude cauzele de sănătate fizică sau mentală, este esențial să observăm atent comportamentul copiilor mici și să fim atenți la orice semnal neobișnuit. Tulburările din spectrul autist (ASD) și tulburarea de hiperactivitate a atenției (ADHD) sunt exemple de afecțiuni care pot afecta capacitatea de ascultare și răspuns la instrucțiuni.
Un aspect important de reținut este modul în care comunicăm cu copiii noștri. Tonul excesiv de autoritar poate determina copilul să se deconecteze și să ignore instrucțiunile, reacționând doar când percep amenințarea unei consecințe negative. Expertul Iván Castro, educator social și tată, subliniază importanța unei comunicări echilibrate și respectuoase în relația cu copiii.
Ascultarea selectivă la copii poate fi o provocare pentru părinți, dar există metode eficiente pentru a-i ajuta să rămână conectați și atenți la instrucțiunile noastre. Iată câteva sfaturi de la experții în parenting care pot fi de ajutor în acest sens:
Gândește-te înainte de a vorbi. În loc să spunem tot ce ne trece prin minte, este important să avem un mesaj clar și concis. Reflectăm asupra modului în care transmitem mesajul pentru a-l face ușor de înțeles pentru copil.
Tonul vocii. O voce calmă, dar fermă, este mai eficientă în comunicarea cu copiii. Evitați tonurile prea tari, care îi pot determina să se îndepărteze, și optați pentru un ton care să atragă atenția și să ofere claritate.
Contactul vizual. În timpul unei activități în care copilul este foarte concentrat, contactul vizual joacă un rol esențial. Apropiindu-ne de el și fixându-i privirea, îl ajutăm să se conecteze și să ne asculte mai atent.
Stabiliți contactul fizic. În cazul în care copilul este atât de concentrat încât pare că nu îl puteți retrage din activitate, un contact fizic blând poate ajuta. O mână pe umăr sau o îmbrățișare pot transmite sprijin și atenție.
Fraze simple și directe. Durata scurtă de atenție a copiilor ne cere să folosim fraze simple și directe atunci când comunicăm cu ei. Evităm întrebările retorice și ironia, preferând să transmită informații clare despre intențiile noastre.
Folosește un limbaj emoțional. În loc să criticăm comportamentul copilului la nivel global, încurajăm exprimarea emoțiilor și a sentimentelor pe care le produc acțiunile lor. Astfel, le oferim înțelegere și sprijin în dezvoltarea lor emoțională.
Prin aplicarea acestor sfaturi de la experții în parenting, părinții pot reduce ascultarea selectivă la copii și pot îmbunătăți comunicarea în familie. A fi conștient de nevoile și nivelul de dezvoltare al copilului nostru ne ajută să fim mai empatici și să construim o relație mai apropiată și mai armonioasă cu cei mici.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil