Tot mai mulți părinți se plâng învățătoarele le „dau tema” elevilor pentru vacanța de vară din a I-a spre a II-a să învețe pe de rost tabla înmulțirii. Cât de sănptoasă este această practică? Ar trebui într-adevăr să le cerem copiilor să memoreze, mecanic, niște operații pe care încă nu le înțeleg? Sau dimpotrivă, să avem răbdare, să construim fundația, să nu ne grăbim. La aceste întrebări a răspuns Claudia Chiru, profesor pentru învățământul primar, invitată în cadrul emisiunii Părinți Prezenți, unde a oferit o analiză clară a realității din clasele mici.
„Este o practică destul de celebră ca învățătoarele să le ceară părinților să-i învețe pe copii tabla înmulțirii în vacanța de vară ce precede clasei a II-a. Numeroși părinți au sesizat că anumiți învățători i-au anunțat că în vacanță va trebui să îi învețe acasă pe copii înmulțirea, cu care să se prezinte deja cunoscută la clasa a II-a”, a spus moderatoarea Loredana Iriciuc.
„Tabla înmulțirii NU se memorează la clasa a II-a și nu se face ca atare ca tabla înmulțirii la clasa a II-a”, a spus prof. Claudia Chiru, la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro. „Se fac exerciții de înmulțire prin adunare repetată, pentru că înmulțirea asta este o adunare repetată”.
„Și atunci în clasa a II-a trebuie să ne asigurăm că elevul înțelege care este diferența dintre 3x2 și 2x3, pentru că au același rezultat, dar nu înseamnă același lucru”, subliniază cadrul didactic.
De ce contează această diferență? Pentru că de aici pornește înțelegerea problemelor mai complexe de matematică, de la grafice la comparații, până la metode de aflare a necunoscutului și chiar fracții. Fără o bază solidă, toate acestea devin munți imposibil de urcat mai târziu.
„Cu cât îl facem pe elev să înțeleagă treaba asta, el înțelege logica din spatele operației de înmulțire, înțelege toată terminologia care este aferentă și mai târziu va ști să facă problemele care se rezolvă prin metoda grafică, prin metoda comparației, prin metoda mersului invers, va ști fracțiile, va ști aflarea termenului necunoscut, va ști toate lucrurile acestea”, a explicat prof. Claudia Chiru.
„Dar dacă nu avem răbdare și nu-l lăsăm să înțeleagă logica și să stea foarte mult în adunările acestea repetate, nu facem nimic și nu obținem ceea ce ne dorim. El o să memoreze mecanic, dar nu știe ce e în spate”, subliniază prof. Claudia Chiru.
Memoria mecanică fără înțelegere reală e o capcană. Copilul va recita ca o poezie ce-a învățat în vacanță, dar va fi complet pierdut în fața unei probleme care îi cere să gândească.
SURSA FOTO: freepik.com @volodymyr-t
Prof. Claudia Chiru atrage atenția asupra unei realități dureroase: copiii nu mai sunt obișnuiți cu efortul. Iar școala ar trebui să fie exact locul unde învățăm că lucrurile cu adevărat valoroase cer timp, răbdare, perseverență:
„Și mai este un aspect: cu cât îi dăm copilului mai ușor, cu cât îi ușurăm mai mult și îi comprimăm efortul, cu atât îl ținem tot în zona aceasta a tehnologiei și a jocurilor care oferă recompensele imediate și nu-i face bine.
Copilul atunci când este la școală trebuie să înțeleagă că e necesar să depună efort. Și efortul înseamnă nu acum, doar acum 2 minute, ci efort constant și consecvent”.
„Adică are trei borne: prima e că trebuie să depună efort, apoi acel efort trebuie să fie constant și consecvent.
Și cu cât îl lași mai mult să facă adunările acelea repetate, cu cât îi dai treptat înmulțiri din ce în ce mai dificile din zona cu 9, cu 8, cu 7, cu atât el vrea mai mult să învețe tabla înmulțirii că se satură și zice «m-am săturat să le adun dă-mi ceva, dă-mi ceva acum că vreau».
Și pac îi dai tabla înmulțirii!
Și o învață într-o săptămână, dar nicio săptămână nu-i ia, că este disperat, nu mai poate de atâtea adunări”, explică prof. Claudia Chiru.
Este o strategie: copilul cere singur să treacă la pasul următor. Din frustrare constructivă, din dorință sinceră de progres. Nu pentru că a fost forțat.
SURSA FOTO: freepik.com @stopaminsk
„Elevii mei se trezesc știind tabla înmulțirii. Dar pentru că îi las să depună efort, îi las să se chinuie un pic, să zică «bă, dar nu-mi dai, mă, ceva, că m-am săturat de astea». «A, da, ia, copilul meu, ia tabla înmulțirii».
Și toată lumea respiră ușurată, a memorat-o și trecem mai departe”, mai spune prof. Claudia Chiru.
Când ajung aici, nu doar că sunt pregătiți să o memoreze în doar câteva zile, dar o fac cu entuziasm. Cu înțelegere. Cu sens. Și apoi trec mai departe, cu o bază solidă.
În protejarea excesivă, în rezolvarea problemelor în locul copilului, în scurtăturile pe care le luăm din grabă sau teamă, îl privăm pe copii de lecții importante.
„Păi, dacă nu-i lăsăm și le dăm una-două. Știți cum e? O să cazi. Copilul n-a căzut, nici nu se gândește că o să cadă. Tu te-ai gândit o să cazi, o să te murdărești. Nu vorbi cu cutăriță că o să fie. Nu știu cum nu face.
Trebuie să lăsăm copilul un pic să se lovească, pentru că altfel nu accesează grit-ul ăsta intern, să vină din interiorul lui să găsească o soluție, că așa am descoperit becul, lumina, apa, nu știu, căldura, tot, tot ce avem.
Așa le-am descoperit, din nevoie, stând acolo în chin - să nu înțelegem greșit cuvântul - dar trebuie să depui efort constant și consecvent, altfel nu, nu te pregătești și nu ieși din școală pregătit pentru viață”, conchide prof. Claudia Chiru.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil