Tații nu aud bebelușii plângând: Psihologii explică de ce

Potrivit cercetărilor germane, în timpul somnului, auzul bărbaților și femeilor funcționează diferit: urechea feminină înregistrează sunete de înaltă frecvență, cum ar fi plânsul unui bebeluș, în timp ce urechea masculină este stimulată de zgomote bruște, joase.

Dacă soțul tău susține că nu a auzit copilul plângând în timpul nopții, este foarte probabil să nu mintă: e nu s-a trezit și s-a culcat in nou, doar că nu a ”înregistrat” cu adevărat plânsul.

Potrivit cercetării Centrului Max Delbrück de Medicină Moleculară din Berlin, publicată în Nature Neuroscience, de fapt, în timpul somnului, urechile bărbaților și femeilor funcționează diferit.

Femeile, conform rezultatelor studiului, ar avea de fapt auzul și simțul tactil mult mai dezvoltat decât bărbații și ar fi mai sensibile decât bărbații la sunetele înalte și, prin urmare, de o frecvență mai mare. Și, întâmplător, plânsul unui nou-născut este în general între 1.000 și 4.000 de herți ca frecvență, deci în intervalul de cea mai mare sensibilitate feminină. 

„Auzul – explică psihosociologul francez Jean Epstein – este singurul dintre cele cinci simțuri ale noastre care funcționează douăzeci și patru de ore pe zi. Și este așa pentru că este necesar pentru supraviețuirea speciei”.

Fotografie de la RDNE Stock Project/ Pexels

Dar bărbații și femeile nu folosesc acest „sistem de alarmă” în același mod: pentru bărbați, subliniază savantul, servește pentru a se apăra de agresiunile externe și, prin urmare, este mult mai sensibil la zgomotele de joasă frecvență, precum cele cauzată de intrarea unui hoț în casă sau de un potențial inamic care încearcă să se apropie în întuneric. „La femei, însă, se acordă atenție unui alt tip de sunete – explică savantul – care sunt cele necesare pentru a răspunde nevoilor nou-născutului”.

Cu toate acestea, „acustica” nu este singura diferență între tată și mamă: bărbații, de fapt, nu emit aceiași feromoni olfactivi ca și femeile. Acestea sunt substanțe secretate de piele și identificate de organul vomeronazal și sunt folosite de animale (și, inconștient, și de oameni) pentru a comunica.

Să fie clar: feromonii sunt substanțele care, emise de cățele în perioada de căldură, atrag irezistibil masculii; și conform unor cercetări, îndrăgostirea la oameni depinde și de feromoni. Cert este că, chiar și la specia noastră, masculii și femelele emit diferite tipuri, iar bebelușul, chiar dacă nu în mod conștient, le observă. Acesta este motivul pentru care, explică Epstein, „în primele luni de viață bebelușul se liniștește instantaneu atunci când este ridicat de mamă și nu de tată, nici măcar cu cel mai atent, pentru că, din păcate, nu miroase bine”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.