Telegonia, această teorie interesantă dezvoltată de biologul August Weismann în secolul al XIX-lea, susține că micuții pot să semene cu prima dragoste a mamei. Deși această teorie a fost mult timp respinsă de știință, un studiu recent pe muște a adus o notă curioasă în dezbatere.
Cercetătorii australieni au efectuat un experiment în care au încrucișat muște imature cu masculi mari și mici. Ceea ce au descoperit este fascinant: deși al doilea mascul a născut puii, mărimea descendenței a fost determinată de mărimea partenerului sexual anterior al mamei. Cu alte cuvinte, mărimea a fost moștenită de la primul mascul cu care mama s-a împerecheat, chiar înainte de a deveni fertilă. Această descoperire sugerează că unele trăsături pot fi transmise descendenților cuplurilor ulterioare.
Acest studiu aduce o nouă perspectivă asupra teoriei Telegonia, care, deși nu este complet confirmată pentru oameni, oferă o perspectivă interesantă asupra transmiterii trăsăturilor de la partenerii anteriori. Cu toate acestea, merită menționat că biologia umană este mai complexă decât cea a muștelor, și există multe alți factori care influențează moștenirea genetică și trăsăturile copiilor noștri. Deci, în ciuda acestei descoperiri, teoria Telegonia rămâne o curiozitate științifică mai degrabă decât o regulă în lumea noastră complexă.
SURSA FOTO: freepik.com @irecasmar
Motivul pentru care acest fenomen are loc este fascinant și se bazează pe ideea că prima fecundare are o influență semnificativă asupra mamei și, eventual, asupra copiilor. Angela Crean, liderul studiului care a demonstrat telegonia la muște, explică că prima fecundare are mai multe șanse să influențeze mama din două motive importante: în primul rând, ea este mai tânără la momentul respectiv, iar în al doilea rând, bărbații ulteriori trebuie să împartă această „influență” cu partenerii anteriori.
Deși acest experiment a fost testat cu succes pe muște, cercetătorii îndrăznesc să exploreze posibilitatea de a extrapola această teorie la ființe umane, readucând în discuție conceptul inițial al lui Weismann. Ideea de bază este că, capacitatea ARN a spermatozoizilor ar putea ajunge la ovulele imature, provocând o influență în viitoarele sarcini și determinând rearanjamente genetice care pot afecta expresia genelor. Această ipoteză începe să atragă atenția comunității științifice. De exemplu, cercetătorul Yongsheng Liu a propus că în timpul actului sexual, milioane de spermatozoizi cu ADN pot fi depuși în corpul femeii, iar cei care nu sunt utilizați în fertilizare ar putea fi absorbiți de către aceasta. Dacă acest ADN străin ar deveni încorporat în celulele somatice și ovulele imature, atunci descendenții ar putea purta această influență în structura lor genetică. Aceasta ar putea oferi o altă perspectivă asupra telegoniei.
Cu toate acestea, merită menționat că, până în prezent, știința nu a confirmat acest fenomen la ființele umane. Cu toate acestea, aceste idei rămân speculative și sunt prezentate ca și curiozități în domeniul științific. Așadar, deși teoria telegoniei a fost demonstrată la muște, nu avem încă dovezi solide că acest lucru se aplică și oamenilor!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.