În lumea științifică și populară, ideea că partenerii sexuali anteriori ai unei femei pot influența genetic descendenții săi continuă să atragă interes și controverse. Această teorie, cunoscută sub numele de telegonie, a fost vehiculată de-a lungul istoriei, dar astăzi este reinterpretată în lumina descoperirilor moderne din epigenetică și biologie moleculară.
Conceptul de telegonie a fost menționat pentru prima dată în secolul al XIX-lea de biologul francez Félix Le Dantec. Exemplul clasic provenea din lumea animală: iepe care aveau pui cu trăsături ce păreau să provină de la un cal cu care acestea se împerecheaseră anterior, dar care nu era tatăl biologic al puilor. Această observație a alimentat ideea că influențele genetice ale primului partener sexual pot persista și afecta urmașii viitori.
În era modernă, această teorie a fost în mare parte respinsă de comunitatea științifică. Cercetările avansate în genetică au demonstrat că transmiterea trăsăturilor genetice este strict legată de ADN-ul celor doi părinți biologici și nu există dovezi directe că ADN-ul unui partener anterior ar putea fi integrat în structura genetică a descendenților, potirivit Science Daily.
Totuși, apariția epigeneticii – știința care studiază modul în care expresia genelor poate fi influențată de factori externi – a deschis noi perspective. Epigenetica explorează cum evenimentele din viața unei persoane, inclusiv traumele, alimentația sau mediul, pot modifica expresia genelor fără a altera secvența ADN-ului. Aceste modificări pot fi uneori transmise generațiilor următoare.
Un exemplu este descoperirea mecanismelor de moștenire epigenetică, prin care anumite semne chimice de pe ADN sau histone pot influența descendenții. Deși acest proces nu implică transferul efectiv de ADN, poate fi văzut ca o explicație parțială pentru observațiile legate de telegonie.
Foto: Freepik @freepik
Un studiu publicat în 2014, condus de cercetători australieni, a oferit un suport limitat teoriei telegoniei, dar nu în termeni genetici tradiționali. În cadrul cercetării, au fost studiate muște de fructe, iar rezultatele au sugerat că mărimea puilor putea fi influențată de caracteristicile unui partener anterior al mamei. Acest fenomen era legat de molecule din fluidul seminal, nu de ADN.
Cu toate acestea, rezultatele din lumea animală sunt greu de extrapolat la oameni, iar cercetătorii subliniază că nu există dovezi clare care să confirme fenomene similare în cazul oamenilor.
În afara biologiei, ideea că partenerii anteriori pot lăsa o „amprentă” asupra unei femei este uneori reinterpretată în termeni metafizici sau spirituali.
Se vorbește despre „energii subtile” sau influențe psihologice care ar putea afecta relațiile viitoare sau chiar descendența. Aceste afirmații nu sunt susținute de dovezi științifice, dar continuă să fie populare în anumite cercuri.
În ciuda popularității teoriei telegoniei în cultură, studiile științifice nu susțin ideea că ADN-ul partenerilor anteriori ar putea influența genetic descendenții. În schimb, epigenetica oferă un cadru pentru a înțelege mai bine modul în care mediul și experiențele pot influența generațiile viitoare, fără a implica transferul direct de ADN.
Pe măsură ce cercetările avansează, aceste fenomene vor fi mai bine înțelese, iar interpretările lor vor fi clarificate. Până atunci, rămâne important să distingem între mituri, fapte și știință solidă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil