Identificarea semnelor de abuz la copii este esențială pentru a le oferi ajutorul necesar și pentru a-i proteja. Copiii abuzați pot prezenta o varietate de semne fizice, care pot fi identificate cu ușurință. Dar cum să faci să descoperi o eventuală suferință a copilului tău în lipsa acestorsemne fizice? În articolil ce urmează veți descoperi cum, printr-un simplu desen realizat de copil, poți afla dacă acesta a suferit de maltratare sau de abuz.
Testul se numește ”Desenul Familiei”. Acest test poate fi un instrument de investigare și cercetare clinică în cazurile de maltratare și abuz asupra copiilor.
”Desenul Familiei” constă într-un instrument de psihodiagnostic ușor de administrat, care permite subiectului să exprime gânduri și sentimente inhibate trăite față de sine și grupul familial, să-și evidențieze poziția în cadrul unității familiale, relațiile obiect care le-a interiorizat și structurat și care stau la baza relaţiilor actuale cu diferiţii membri ai familiei.
Acest test are o istorie îndelungată în domeniul psihologiei clinice deoarece reprezintă un instrument eficient de evaluare a aspectelor cognitive, afective și emoționale ale copilului, printr-o modalitate mai puțin amenințătoare pentru el decât canalul verbal.
Fotografie de la Mikhail Nilov/ Pexels
În literatura de specialitate s-a evidențiat modul în care desenul poate reprezenta un ajutor valid, în domeniul terapeutic sau juridic, pentru înțelegerea lumii interioare a copilului și pentru a încuraja exprimarea experiențelor trăite, în special a celor caracterizate de emoții intense de furie, frică și rușine care pot împiedică verbalizarea directă, așa cum se întâmplă în cazul copiilor care sunt victime ale abuzului și maltratării, permițându-le astfel să se deplaseze într-un „teritoriu” mai puțin anxios.
Desenul poate fi interpretat în raport cu trei niveluri: grafic, structuri formale și conținut.
Nivelul grafic se referă la modurile în care subiecții folosesc creionul, care dezvăluie tendințe instinctuale și calitățile relațiilor interiorizate ale subiectului cu părți ale sinelui și cu membrii familiei.
Nivelul formal se referă însă la locația, dimensiunea, statica sau mișcarea reprezentărilor și stilurilor de execuție, care împreună oferă o imagine a familiei în ansamblu.
În ceea ce privește nivelul conținutului, acesta are trei dimensiuni fundamentale: componența familiei, poziția în care subiectul este plasat în raport cu ceilalți membri ai familiei, valorificarea sau devalorizarea personajelor.
Analizând acest desen ne va permite să cunoaștem printr-un canal privilegiat imaginea pe care copilul o are despre sine, despre ceilalți, despre sine cu ceilalți și în special.
Fotografie de la MART PRODUCTION/ Pexels
De fapt, literatura de specialitate indică posibilitatea găsirii unor indicatori grafici tipici ai copiilor grav abuzați, maltratați sau neglijați, sugerând totuși, în același timp, prudență în generalizări întrucât diagnosticul de abuz nu poate fi bazat exclusiv pe proiecția grafică a copilului.
La copiii care sunt victime ale violenței, pe lângă omiterea frecventă a lor din desen, a părintelui abuziv sau a întregii familii, este frecventă introducerea de animale sau elemente străine precum semenii, ceea ce ar putea reprezenta confuzie în ceea ce privește limitele familiei, dorința de a evita sentimentele dureroase care decurg din relația de familie.
Dintre diferitele caracteristici ale desenului au fost analizate presiunea exercitată asupra foii, tipul de contur și linii și prezența umbririlor, ștersăturilor, înnegririi, folosirea culorii, utilizarea spațiului, așezarea întregului grup familiar, dimensiunile desenului, direcția grupului familial, statica și mișcarea, prezența unei linii pe sol sau deasupra personajelor.
Tematica desenului: Desene care includ acte de violență, tristețe sau imagini traumatice pot fi indicii ale unor experiențe negative.
Culorile folosite: Utilizarea predominantă a culorilor întunecate sau neobișnuit de intense poate reflecta emoții negative sau stres.
Reprezentarea persoanelor: Desenele cu figuri umane deformate, lipsa anumitor părți ale corpului sau detalii exagerate (mâini mari, fețe încruntate) pot semnala frică sau traumă.
Simboluri și imagini: Simboluri neobișnuite, cum ar fi colivii, lanțuri, arme sau animale periculoase, pot reflecta sentimente de captivitate, frică sau abuz.
Poziționarea figurilor: Figuri izolate, poziționate la marginea foii sau figuri mici în comparație cu alte elemente pot sugera sentimente de singurătate sau inferioritate.
Detalii specifice: Detalii explicite sau sexualizate în desenele copiilor pot indica expunerea la abuz sexual.
Stilul și coerența: O schimbare bruscă în stilul de desen, de la desene vesele și detaliate la desene simple și întunecate, poate fi un semn de stres sau traumă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil