Știați că abilitatea noastră de a menține relații satisfăcătoare sau stabile, de a găsi împlinire în viața profesională, de a fi părinți eficienți, de a comunica și de a ne afirma depinde, în mare măsură, de relația pe care am avut-o și o avem cu tații noștri?
Relațiile noastre cu tații sunt o legătură profundă, care a fost rar analizată în detaliu până în ultimii ani. Influența lor majoră asupra dezvoltării și calității vieții unui copil a fost deseori trecută cu vederea, la fel cum s-a ignorat și impactul pe care relația cu tații noștri îl are asupra mamelor noastre. Această relație are o influență enormă și de durată asupra copiilor, efectele sale resimțindu-se și pe parcursul vieții de adult.
Poate că nu realizăm, dar multe aspecte esențiale ale vieții noastre personale și ale bunăstării noastre sunt strâns legate de tipul de relație pe care l-am avut cu tații noștri.
În cei 17 ani de activitate profesională și interacțiuni cu clienții, psihologul Elisabetta Franzoso a întâlnit oameni din toate categoriile sociale, iar o problemă recurentă a fost dificultatea de a gestiona relațiile, adesea cauzată de „problemele nerezolvate cu tatăl” (cum sunt ele denumite popular), notează experta pe blogul personal. Acest lucru este valabil în mod special pentru femei, dar și relațiile bărbaților, precum și atitudinea lor față de sine, pot fi influențate de calitatea relației cu tații lor, fie ea sănătoasă sau nesănătoasă.
Printre cele mai frecvente dificultăți în relații se numără incapacitatea de a se angaja, teama de abandon, lipsa de comunicare, inteligența emoțională redusă și/sau înțelegerea slabă a propriei persoane și a partenerului.
Toate acestea sunt relevante în viața noastră de adult, dar experta s-a concentrat asupra primelor două: incapacitatea de a se angaja și teama de abandon.
Citește și Lucrurile excepționale pe care cei mai buni tați din lume le fac pentru copiii lor
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
„Sunt două fețe ale aceleiași monede, care de obicei își au rădăcinile în experiențele trăite alături de următoarele tipuri de tați”, spune psihologul.
Tatăl absent – cel care își părăsește familia sau moare prematur.
Tatăl divorțat – cel care, odată cu divorțul de mamă, se distanțează și de copii.
Tatăl dependent – cel care, din cauza dependenței (alcool, droguri etc.), devine înstrăinat de familia sa și indisponibil emoțional.
Tatăl distant – cel care, deși prezent fizic, este detașat emoțional.
Tatăl critic – cel care impune standarde extrem de ridicate, adesea imposibil de atins, și este foarte critic.
Tatăl care respinge/neglijează – cel care își respinge în mod deschis copiii.
Tatăl infidel – cel care este infidel partenerului și, implicit, familiei.
Tatăl îndrăgostit de copii, dar nu de soție – cel care își dedică toată dragostea și atenția copiilor, dar o ignoră pe soție.
Tatăl seducător – cel care nu poate păstra un echilibru sănătos între rolul său patern și nevoia de afecțiune și atenție a fiicei.
Tatăl care abandonează – cel care dispare din viața copiilor și depune puțin, sau deloc, efort pentru a păstra legătura.
Tatăl decedat – cel care moare foarte devreme, lăsând în urma lui promisiuni neîmplinite și o teamă adâncă la fiice că toți bărbații le vor abandona.
Tatăl luat – cel care este separat de copii din cauza carierei, spitalizării sau încarcerării.
Tatăl narcisist – cel care își urmărește propriile interese, chiar dacă acest lucru îi rănește familia. Este arogant, sigur de sine, centrat pe sine și lipsit de empatie sau simț moral.
Fiecare dintre aceste tipuri de tați lasă o amprentă unică asupra emoțiilor, gândirii și convingerilor noastre. Aceste influențe pot să ne afecteze viața de adult, iar, ca reacție la anxietățile dezvoltate, atât femeile, cât și bărbații, își creează bariere emoționale. Inconștient, ajungem să sabotăm atingerea celor mai dorite obiective.
SURSA FOTO: freepik.com @alexbrod89
Prezența taților în viața noastră este atât de impactantă și relevantă pentru că ei joacă un rol esențial în formarea percepțiilor noastre asupra lumii și a noastră înșine.
„Observând propria mea experiență, pe cea a clienților mei, dar și a prietenilor din întreaga lume, pot spune că influența tatălui are adesea un caracter intermitent, spre deosebire de cel al mamei, care este mai constant și de rutină”, mai scrie Elisabetta Franzoso pe blogul personal.
În familiile unde tatăl se regăsește în unul dintre tipurile descrise anterior, mama tinde să fie părintele de bază, familiar și prezent în viața de zi cu zi. Tatăl, pe de altă parte, este adesea perceput ca fiind ocazional, prezent doar în anumite momente.
Deși rolurile parentale se schimbă în timpurile moderne, tatăl rămâne frecvent figura responsabilă pentru stabilitatea financiară a familiei. Acesta pleacă devreme la muncă, adesea înainte ca cei mici să se trezească, și se întoarce târziu, când aceștia se pregătesc de culcare. În unele cazuri, călătorește pentru muncă zile sau chiar săptămâni întregi. În acest context, tata devine o figură „diferită” în viața copiilor, în special a fiicelor, care sunt adesea mândria și încântarea lui, de unde și expresia „fata lui tata”.
Relația cu părinții noștri creează un filtru prin care ne privim pe noi înșine și pe cei pe care îi iubim. Această relație modelează modul în care interacționăm cu ceilalți și ne influențează deciziile importante de viață, cum ar fi cine suntem, ce obiective ne stabilim și care sunt valorile noastre fundamentale.
Tatăl este adesea prima punte reală între copii și lumea exterioară, cu toate provocările și deciziile pe care aceasta le implică. Rolul său de a ne conecta la această lume și de a ne ghida prin ea este de o importanță majoră.
Recunoașterea importanței rolului tatălui în dezvoltarea copiilor este o evoluție relativ recentă. Multă vreme, accentul a fost pus aproape exclusiv pe mame și pe impactul lor asupra bunăstării fizice, emoționale și spirituale a copiilor. Tatăl a fost, mult timp, văzut doar prin prisma responsabilității sale de a furniza resurse, nu de a îngriji și de a influența emoțional. Părinții, fie că sunt distanți sau prezenți, aspri sau corecți, afectuoși sau reținuți, au un impact major asupra copiilor, chiar dacă acest impact a fost multă vreme trecut cu vederea.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Stima de sine a unui copil se formează prin mesaje și interacțiuni continue de validare, cum ar fi „ești în regulă” și „poți face asta”. Tații joacă un rol important în dezvoltarea încrederii în sine, oferindu-ne modele de oameni siguri pe ei înșiși.
Este esențial ca un copil să primească de la tată mesajul că este valoros. Dacă acest mesaj nu este transmis, copilul va avea dificultăți în a se aprecia și va crede că nu este la fel de important ca ceilalți.
Acest lucru poate duce, în special în cazul fiicelor, la atragerea unor parteneri care nu le valorizează.
Freud a subliniat legătura dintre masculinitate, sexualitate și rolul tatălui în viața fiicelor. Tații contribuie la exemplificarea masculinității și la stabilirea unor standarde de comportament. Modul în care ei se raportează la sexualitate și la relațiile cu partenerii lor influențează modul în care copiii vor percepe aceste aspecte.
Dacă tații au o atitudine pozitivă și sănătoasă față de maturizarea fizică și emoțională a copiilor lor, aceștia vor avea mai multă încredere în ei și în sexualitatea lor.
Căsătoria este unul dintre cele mai dificile angajamente din viață, iar succesul sau eșecul unei căsnicii reflectă adesea tiparele de comportament învățate de la părinți.
Tații noștri sunt primii bărbați pe care îi cunoaștem intim și ne influențează percepția asupra partenerilor de viață. Pozitiv sau negativ, comportamentul tatălui stabilește un standard pentru modul în care fiicele își vor alege partenerii.
Valorile tatălui legate de carieră, siguranța locului de muncă și independență influențează viitoarele alegeri și realizări ale copilului. Dacă tatăl a prioritizat cariera în detrimentul familiei, copiii pot întâmpina aceleași dificultăți în a găsi un echilibru între muncă și viața personală.
Alternativ, unii pot alege o cale profesională complet diferită, tocmai pentru a evita acest conflict.
Nu există un manual pentru a deveni tată, dar învățăm din modelul oferit de propriii noștri tați. Modul în care aceștia au interpretat paternitatea ne influențează propriul stil de a fi părinți.
Valorile și credințele noastre, care ne ghidează viața, sunt adesea insuflate de tați. Aceștia, prin comportamentul lor moral și relațiile strânse cu copiii, contribuie la dezvoltarea unei busole morale interne. Aceste valori ne influențează comportamentul, relațiile și ne susțin în momente dificile.
Importanța taților ca îngrijitori emoționali, intelectuali și spirituali a fost neglijată pentru prea mult timp. Dacă această importanță ar fi fost recunoscută mai devreme, probabil am fi mai avansați în rezolvarea problemelor globale legate de inegalitatea de gen, precum hărțuirea sexuală și violența domestică.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil