Toți copiii mint, dar cu aceste 3 trucuri de parenting vor minți mult mai puțin. Psiholog: „Scopul final este ca micuții să devină persoane de încredere”

Acest lucru nu înseamnă că minciuna poate rămâne fără încetare și neabordată. Scopul final este ca micuții să învețe virtutea onestității și să devină persoane de încredere. Și una dintre primele soluții pentru creșterea copiilor care sunt sinceri și nu spun minciuni este să luați în considerare de ce mint copiii și diferitele tipuri de minciuni pe care le spun.

Potrivit psihologului pentru copii și adolescenți Ashley Harlow, este esențial ca părinții să realizeze că micuții nu recunosc pe deplin diferența dintre un adevăr și o minciună până la vârsta de aproximativ 3 ani. Chiar și atunci, capacitatea lor de a delimita ceea ce este real de ceea ce este fantezie nu se va dezvolta pe deplin pentru încă doi sau trei ani.

„Eu însumi am patru copii și văd că acest proces are loc chiar acum în casa mea”, spune Harlow. „Copilul meu de 4 ani vorbește despre prințese și curcubee și despre toate lucrurile imaginare cu care interacționează de-a lungul zilei, ca și cum ar fi reale. Dar pentru copilul meu de 6 ani, ceea ce s-a întâmplat cu adevărat și ce nu s-a întâmplat de fapt este limpede. Copiii din acel interval de 3-4 ani pot comunica în mod articulat, dar nu au întotdeauna o convingere fermă asupra a ceea ce este adevărat și a ceea ce nu”.

Având în vedere această progresie a dezvoltării, Harlow recomandă trei lucruri pe care părinții ar trebui să și le amintească atunci când încearcă să-și ajute copiii să spună adevărul în mod mai consecvent.

Citește și „Copilul meu mă minte”. Cei mai mulți părinți intră în panică și reacționează în cele mai bizare moduri. Ce spun studiile și când trebuie să vă faceți griji?

1. Distingeți între fantezie și evaziune

Nu toate minciunile copiilor sunt la fel, iar discernerea între fantezie și evaziune este importantă pentru părinți. Înțelegerea acestei diferențe poate face gestionarea minciunilor copiilor mult mai ușoară.

Uneori, copiii spun lucruri neadevărate într-un mod inofensiv, ca parte a jocului și a fanteziei lor. Este important să distingeți aceste momente de la minciuni cu intenții ascunse. Psihologul Ashley Harlow explică că atunci când copiii inventează povești sau exagerează în timp ce se implică în jocuri imaginative, este în regulă. Aceasta este o modalitate prin care copiii își dezvoltă creativitatea și își testează limitele.

Harlow sugerează că părinții pot intra în joc și pot râde împreună cu copiii lor, apoi, într-un moment potrivit, pot discuta deschis că ceea ce s-a întâmplat nu este adevărat, dar a fost o parte distractivă a jocului. Această abordare permite copiilor să se simtă în largul lor în ceea ce privește jocurile lor imaginare, dar și să învețe când să fie serioși și sinceri.

În contrast, când copiii inventează povești pentru a scăpa de consecințe negative sau pentru a evita responsabilitățile, este important ca părinții să abordeze aceste minciuni ca oportunități de a învăța onestitatea. În astfel de situații, părinții ar trebui să fie fermi în a-i confrunta pe copii cu consecințele minciunii și să le explice importanța adevărului și a încrederii.

Prin diferențierea dintre fantezie și evaziune și prin abordarea adecvată a fiecărui tip de minciună, părinții pot contribui la dezvoltarea copiilor lor în persoane sincere și responsabile.

Vezi și 5 minciuni pe care NU ar trebui să le spunem copiilor noștri niciodată! Experții ne sfătuiesc să le evităm cu orice preț

2. Luați în considerare controlul impulsurilor

O problemă comună întâlnită de părinți este să înțeleagă dacă minciunile copiilor lor sunt motivate de intenție sau controlul slab al impulsurilor. Înțelegerea diferenței este esențială pentru a gestiona situațiile în care copiii mint.

Este important să ne amintim că nu toate minciunile copiilor sunt pline de intenție sau lipsite de respect. Unele dintre ele pot fi rezultatul controlului slab al impulsurilor, mai ales la copiii care se confruntă cu afecțiuni precum ADHD. Acești copii pot spune lucruri fără să gândească prea mult. Psihologul Ashley Harlow subliniază că impulsivitatea poate fi o cauză comună a minciunilor la acești copii și nu neapărat o lipsă de onestitate.

Când vă confruntați cu o minciună cauzată de controlul slab al impulsurilor, nu ar trebui să reacționați imediat cu consecințe dure. În loc să-i supuneți copilului consecințe imediate, este mai eficient să îi acordați o șansă suplimentară. Invitați-l să fie mai atent la cuvintele sale și să înțeleagă importanța sincerității.

Dacă copilul alege să spună adevărul în urma unei a doua șanse, este benefic să recunoașteți sinceritatea și să mergeți mai departe fără consecințe.

Este important să evitați interogarea copilului pentru a dezvălui mai multe detalii sau să-i forțați să dezvăluie adevărul, deoarece acest lucru poate duce la mai multe minciuni și la agitație. În schimb, abordarea calmă, oferirea unei șanse de refacere și aplicarea consecințelor adecvate poate promova sinceritatea și responsabilitatea în rândul copiilor.

Citește și De ce mint adolescenții? NU pentru că sunt rebeli sau ignoranți! Motivele reale din spatele acestui comportament și ce pot face părinții

3. Lăudați și răsplătiți onestitatea

Desigur, părinții se pot simți adesea frustrați atunci când copiii lor aleg să nu fie sinceri. Cu toate acestea, este important să înțelegem importanța răsplătirii sincerității copiilor noștri, mai ales atunci când aceștia aleg să împărtășească adevăruri care ar putea să-i pună în dificultate.

Psihologul Ashley Harlow subliniază faptul că părinții nu acordă întotdeauna atenția cuvenită unui copil care recunoaște o greșeală sau spune adevărul. Însă, ar trebui să apreciem sinceritatea copiilor, în special atunci când aceasta implică recunoașterea unor acțiuni care pot avea consecințe negative.

„Este deosebit de important să surprindem copiii în momentele lor bune”, spune Harlow. „Dacă copiii sunt sinceri cu privire la greșelile lor, trebuie să le recunoaștem acea onestitate și chiar să diminuăm sau să eliminăm consecințele comportamentului lor problematic, pentru că au ales sinceritatea”.

De asemenea, părinții ar trebui să vadă onestitatea ca pe un mijloc de întărire a relației cu copiii lor, în loc să se concentreze exclusiv asupra aspectului negativ al minciunii. „Explicați-le copiilor că vor exista momente în care va trebui să aveți încredere deplină în ei și că doriți cu adevărat să puteți avea această încredere”, adaugă Harlow. „De exemplu, când va trebui să vă susțineți copilul în situații dificile la școală sau în interacțiunile cu profesorii lor, trebuie să le arătați că aveți încredere în ei și că puteți conta pe sinceritatea lor”.

Totuși, această conexiune funcționează în ambele sensuri. De asemenea, este important să încercați să înțelegeți perspectivele copiilor atunci când aleg să nu fie sinceri. Gândiți-vă la situațiile în care ați putea fi tentați să justificați o minciună sau să acționați necinstit și amintiți-vă că și copiii trec prin astfel de situații. Ei ascultă și învață în permanență din exemplul părinților, așa că fiți un model de sinceritate și înțelegere.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.