Trauma abandonului: urma adâncă din sufletul copiilor adoptați care nu dispare niciodată

Însă, chiar și în cele mai fericite cazuri, în sufletul copilului poate exista o rană profundă: trauma de abandon.

Este o durere tăcută, uneori greu de înțeles pentru cei din jur, dar care poate influența dezvoltarea emoțională, relațională și comportamentală a copilului pe termen lung.

Ce este trauma de abandon?

SURSA FOTO: Freepik.com@wayhomestudio

Trauma de abandon apare atunci când un copil experimentează pierderea unei figuri de atașament importantă – de cele mai multe ori, mama biologică sau părinții.

Citește și Copil cu sinestezie. Un „dar neurologic” care îi dă „superputeri” senzoriale: „miroase sunetele și aude culorile”

Chiar dacă acea pierdere a avut loc la o vârstă foarte fragedă, înainte ca amintirile conștiente să se formeze, corpul și psihicul copilului au reținut absența, respingerea sau separarea bruscă.

Potrivit Dr. Daniel Siegel, neuropsihiatru cunoscut pentru studiile sale despre atașament, „copiii învață să-și regleze emoțiile prin relația cu figura de atașament.

Atunci când această relație este întreruptă, copilul poate rămâne cu o sensibilitate crescută la respingere și cu dificultăți în încrederea față de ceilalți.” 

Cum se manifestă trauma de abandon la copiii adoptați?

SURSA FOTO: Freepik.com@EyeEm

Manifestările diferă de la copil la copil, dar cele mai frecvente simptome includ:

Frică intensă de a fi părăsit din nou

Comportamente de hiper-vigilență sau anxietate

Nevoia exagerată de validare și atenție

Dificultăți în formarea relațiilor stabile

Probleme de încredere și atașament

Comportamente opoziționiste sau regresive (mai ales în prezența unei figuri parentale)

Citește și Noi cercetări schimbă ce știam despre generozitate: NU este doar educație, ci și neurologie. Cum influențează creierul deciziile prosociale

Uneori, copiii adoptați pot părea „bine adaptați”, dar în interior trăiesc o luptă emoțională nevăzută. Potrivit psihoterapeutei Nancy Verrier, autoarea cărții The Primal Wound, „copilul adoptat poartă o rană originară – o ruptură în conexiunea lui cu mama biologică, care influențează întreaga sa dezvoltare emoțională.” (Verrier, The Primal Wound, 1993)

Cum pot ajuta părinții adoptivi?

Înțelegerea și empatia sunt cheia. Nu este suficient doar „să iubești copilul”. Este important să recunoști trauma, să o validezi și să creezi un mediu sigur și previzibil.

Sfaturi pentru părinți:

SURSA FOTO: Freepik.com@EyeEm

Ascultă copilul cu răbdare și fără judecată

Fii constant, prezent și previzibil în comportamentele tale

Acceptă emoțiile lui, chiar și pe cele greu de gestionat

Încurajează exprimarea emoțiilor prin joc, desen sau povestiri

Apelează la terapie specializată în traume de atașament și adopție

Speranța și vindecarea sunt posibile

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.