„Ruminarea”, cuvânt care în latină înseamnă „mestecarea bolului alimentar”, dă naștere termenului de „rumegare”. Dar ce este tulburarea de ruminare la copii?
Tulburarea de ruminare la copii este involuntară, rară și de scurtă durată. Dar ce este ruminația? Ruminația sau merismul este regurgitarea alimentelor care sunt apoi mestecate și înghițite din nou. Apare ca urmare a mai multor factori psihologici.
De obicei, tulburarea de ruminare la copii se prezintă între 3 și 12 luni, cu o durată de aproximativ o lună. Afectează bărbații mai mult decât femeile și se poate dezvolta la adulții cu dizabilități intelectuale. Cei mai predispuși să o contracteze sunt bebelușii care suferă de retard mintal.
Respingere din partea părinților, lipsă de atenție sau afecțiune față de copil, stres familial, situații traumatice legate de sfera sexuală sau lipsă de stimulare. Aceștia sunt toți factori care predispun la apariția involuntară a tulburărilor de ruminație la bebeluși.
Pentru ca aceasta să fie considerată o tulburare, ruminația trebuie să fie frecventă, cu episoade care apar zilnic sau, cel puțin, de câteva ori pe săptămână. La adulți, mai ales în cazurile de deficiență mintală, regurgitarea apare voluntar, fără greață sau vărsături.
Este asociată cu o contracție a stomacului, urmată de relaxarea sfincterului esofagian inferior. Aceasta determină formarea unei cavități între stomac și orofaringe, care aduce bolusul alimentar înapoi în gură. Unii specialiști consideră că are efecte auto-stimulante și calmante.
Foto: Anastisia Shuraeva/ Pexels
Înainte ca specialistul să pună un diagnostic definitiv, trebuie eliminată eventuala prezență a anomaliilor congenitale în sistemul digestiv al bebelușului. În plus, trebuie evaluat riscul de hernie hiatală sau stenoză pilorică.
Dacă se întâmplă să observați ceva deranjant, aceasta ar putea fi o informație valoroasă pentru medicul dumneavoastră, deoarece unele simptome vă pot oferi indicii dacă aveți sau nu tulburare de ruminație. Unele dintre semnele care pot pune specialistul pe drumul cel bun sunt următoarele:
- Halitoza.
- Aspiraţie.
- Deshidratare.
- Pierdere în greutate.
- Creștere anormală.
- Dificultăți respiratorii.
- Sufocare sau probleme dentare.
Malnutriția, care poate fi fatală, este una dintre consecințele acestei probleme alimentare. În același timp, afectează sistemul imunitar al copilului, reducându-i astfel rezistența la boli.
La bebelușii cu vârsta mai mică de un an, este asociată și cu o creștere în greutate mai mică decât cea așteptată. Dacă nu este abordată la timp, malnutriția va deveni o prezență concretă, provocând o întârziere în dezvoltarea creșterii.
Când un bebeluș începe să sufere de tulburări de ruminație sau mericism, poziția corpului poate fi un semn revelator.
Bebelușul își ține spatele încordat și arcuit și capul întors pe spate și face mișcări de suge cu limba. La prima vedere, bebelușul dă impresia că regurgitarea îl mulțumește, dar mai târziu devine iritabil și înfometat.
Întrucât este o problemă care are, în general, o origine psihologică, strategiile bazate pe tehnici comportamentale sunt de obicei aplicate în tratamentul ruminației sau merismului.
Trebuie să identificăm simptomele ruminației și să căutăm comportamente adecvate. Este o practică comportamentală bazată pe condiționarea operantă, care se aplică în moduri diferite.
Din punct de vedere coercitiv, pentru a elimina tendința de a rumina, copilul este obligat să mănânce cantități mai mari de alimente. Adăugarea de arome amare sau neplăcute la mâncare sau direct pe limbă de fiecare dată când începe să rumegă este un alt mod de a pune presiune asupra lui.
Foto: Laura Garcia/ Pexels
Întărirea socială, constând în cuvinte afectuoase, sărutări și îmbrățișări, este o tactică excelentă. Un dulce dat ca recompensă atunci când regurgitarea este evitată poate da rezultate bune.
O tehnică eficientă este îmbunătățirea mediului ostil în care se poate găsi copilul. Răbdarea, afecțiunea și înțelegerea, spre deosebire de maltratare sau respingere, sunt absolut esențiale.
La bebeluși, tulburarea de ruminație din copilărie nu este legată de bulimia nervoasă sau de mâncatul excesiv și nici de restricțiile voluntare în alimentație. Este direct legată de lipsa de afecțiune și atenție din partea părinților.
Nu există un sistem de prevenire cunoscut. Tulburarea de ruminare se combate cu dragoste, corectând situațiile familiale care dăunează dezvoltării emoționale a copiilor. Este primul pas către o viață sănătoasă și fericită.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil