Fără ca părinții să-și dea seama, ei cresc copii capricioși, fragili, nesiguri. Acest lucru se întâmplă deoarece copiii nu sunt învățați să gestioneze frustrarea; părinții se gândesc doar la fericirea copiilor lor, fără să realizeze că, la fel de important precum să fie fericiți, este să învețe să gestioneze frustrările inerente vieții, punându-i față în față cu ele.
Copiii care nu învață să-și gestioneze frustrările cred că fericirea lor trebuie garantată de altcineva, considerând că nu sunt capabili să și-o asigure singuri.
Aceasta este o eroare gravă, deoarece, dacă nimeni (fie o persoană, fie o situație) nu le garantează siguranța, ajung într-o suferință emoțională din care le este dificil să iasă singuri.
Pe măsură ce copiii vor crește, societatea nu va pune accent pe fericirea lor; din contră, li se va cere să acționeze și să știe să funcționeze.
SURSA FOTO: freepik.com @gerain0812
Copiii care nu învață să tolereze frustrarea ajung să devină adulți nefericiți, care nu sunt niciodată mulțumiți de nimic. Vor simți un mare gol emoțional, pe care nimic nu-l va putea umple, și vor avea dificultăți atât în a înțelege propriile emoții, cât și pe cele ale celor din jur.
Mai mult decât atât, netolerarea frustrării poate duce la probleme de agresivitate, lipsă de respect față de reguli și autoritate.
Când părinții încearcă să evite suferința copiilor, le blochează de fapt capacitatea de a se confrunta cu frustrările zilnice, necesare pentru a face față vieții.
Supraprotecția nu face decât să genereze dificultăți emoționale, deoarece copiii sunt privați de oportunitatea de a învăța singuri, de a rezolva probleme, de a deveni independenți și de a înfrunta realitatea din fața lor.
Viața este plină de provocări, iar evitarea lor nu este soluția, spun specialiștii de la etapainfantil.com. Soluția este să înveți cum să le gestionezi.
SURSA FOTO: freepik.com @kristina_igumnova
Indiferent de vârsta copiilor, este important să-i ajuți să-și gestioneze frustrarea, astfel încât să poată exprima ceea ce simt, dând glas emoțiilor lor.
Astfel, atunci când se confruntă cu o criză de furie, vor putea să se calmeze mai repede. Comunicarea și dialogul sunt esențiale pentru ca cei mici să învețe să exprime ceea ce simt sau de ce au nevoie în orice moment.
Dacă crizele de furie nu sunt corectate sau dacă adultul le manifestă în același timp cu copilul, acestea pot deveni o adevărată problemă.
O criză de furie la un copil de 10 ani nu este același lucru cu o criză la un copil de 3 ani. Cel mic poate plânge, dar copilul de 10 ani poate ajunge să insulte sau chiar să își amenințe părinții, pentru că nu știe cum să gestioneze emoțiile intense pe care le simte și nu le înțelege.
Asta se întâmplă pentru că nu a învățat că emoțiile trebuie trăite, dar și controlate.
SURSA FOTO: freepik.com @olyakomarova
Nu spunem că e necesar ca cei mici să fie frustrați zilnic, dar evitarea completă a frustrărilor cotidiene îi poate transforma în mici despoți și tirani. Vor dezvolta o atașare exagerată față de lucrurile materiale, fără să prețuiască ceea ce au, tocmai pentru că nu au fost învățați să aprecieze lucrurile.
Nu vor fi toleranți, nu vor ști să empatizeze și nu vor înțelege emoțiile celor din jur, iar astfel vor deveni adulți nefericiți și frustrați.
Nu trebuie să le oferi tot ce cer, nici să le rezolvi toate problemele doar pentru a le vedea zâmbetul. Copiii nu pot fi supraprotejați într-o bulă, deoarece vor deveni fragili, ușor de rănit.
Este esențial ca părinții să urmeze o linie consecventă în educația lor. Copiii au nevoie de această consecvență pentru a se simți în siguranță și protejați, dar nu... supraprotejați.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil