SĂ RECUNOAȘTEM: În educația copiilor, fiecare părinte se confruntă, mai devreme sau mai târziu, cu momente dificile în care micuțul are un comportament considerat "nepotrivit" în public. Însă modul în care alegem să gestionăm aceste situații poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării emoționale și psihologice a copilului.
Urania Cremene, expert în parenting, a subliniat într-un podcast recent o idee esențială:
”În momentul în care noi îi facem pe copiii noștri de rușine, adică îi umilim, asta facem, creăm în ei una dintre cele mai joase energii cu putință. Umilirea este cea mai joasă energie alături de frică, poate. Ce începe copilul să simtă? Că nu e în stare, că nu merită și fie dă mai departe acest tip de comportament și devine o personalitate mai degrabă violentă, care controlează în jur, fie dimpotrivă începe să se retragă, tocmai pentru că nu are încredere în el sau în ea.
Foto: Freepik @bearfotos
De ce are povestea asta? De ce simțim nevoia să ne umilim copiii? Tocmai acești copii care fac ceva greșit în public. Pentru că în momentul în care copilul nostru se comportă greșit în public, asta înseamnă că: se tăvălește pe jos, smulge jucăria unui alt copil, împinge un alt copil, vorbește urât, suntem la locul de joacă și îl dă pe un alt copil jos, de pe leagăn să se urce el, tot soiul de comportamente firești, la copiii noștri, până când învață să se comporte civilizat sau diferit, sunt comportamente firești, noi ne simțim rușinați.
”De ce ne simțim noi rușinați? Pentru că calitatea noastră de părinți și din punctul nostru de vedere este cel mai important rol pe care îl jucăm în această viață și așa și este, dar calitatea noastră de părinți are de suferit în momentul în care copilul nostru se comportă greșit.
De ce are de suferit calitatea noastră de părinți? Pentru că ceilalți ne judecă. Pentru că avem acest obicei de a ne judeca unii pe alții. Este suficient ca al tău copil să aibă un comportament de soiul ăsta în public și cineva se va uita la tine.
Foto: Freepik @bearfotos
Va fi poate o persoană mai în vârstă sau un alt părinte și nu este o privire empatică de cele mai multe ori. Nu e acea privire care spune, Știu cum e și mie mi s-a întâmplat asta. Știu cum te simți în acest moment și știi ceva? E ok. Toți copiii vorbesc curât la un moment dat, toți copiii la un moment dat împing, toți copiii la un moment dat poate să te vălesc pe jos sau îți spun cuvinte jignitoare atunci când le refuzi o dorință sau o doleanță. Toți copiii fac asta la un moment dat și nu calitatea ta de părinte nu e judecată în acest moment de faptul că al tău copil se comportă așa. Privirea celor din jurul nostru nu este empatică, e una care judecă.
În momentul în care copilul nostru face ceva așa, în afara culturii, care împarte comportamentele bune și rele, toți se uită la noi. Iar această privire e una ca un test. Sunt unii care poate nu au copii și atunci se uită la tine ca la un animal ciudat”, a sfătuit Urania Cremene în podcast-ul Itsy Bitsy.
Educația copiilor nu ar trebui să fie despre a-i face să se conformeze imediat normelor sociale prin umilire, ci despre a-i ajuta să înțeleagă de ce anumite comportamente sunt neadecvate și cum pot fi corectate.
În loc să ne concentrăm pe teama de a fi judecați de ceilalți, ar trebui să ne orientăm spre crearea unei relații de încredere și respect reciproc cu copiii noștri. În acest fel, le oferim un cadru sigur în care să se dezvolte armonios și să învețe să aibă încredere în ei înșiși.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil