Niciun tată sau mamă nu ar admite că nu-și iubește copilul. Este un tabu! Cu toate acestea, adevărul este că se întâmplă mai des decât credem.
Există situații în care acești copii vin pe lume fără să fie planificați sau când părinții se confruntă cu greutăți considerabile în viață. În alte situații, chiar dacă și-au dorit copiii, părinții pot simți că viața le-a fost răpită și că dragostea pe care o simțeau la început s-a estompat.
În orice caz, consecințele sunt similare: incapacitatea de a oferi dragoste completă și necondiționată. Această lipsă de afecțiune nu se manifestă doar prin absența gesturilor de îmbrățișare și mângâiere, ci poate lăsa și urme adânci în inimile celor mici.
La vârsta fragedă pe care o au, copiii nu înțeleg întotdeauna de ce nu se simt iubiți, dar pot simți respingerea din partea părinților.
Acest lucru nu doar îi afectează emoțional, dar poate influența și dezvoltarea lor, punând bazele pentru cum se percep și cum interacționează cu ceilalți în viitor.
Un copil care nu primește afecțiune va încerca tot ce-i stă în putere pentru a câștiga inimile părinților săi. Când eforturile sale nu sunt recompensate, se poate simți vinovat, crezând că este responsabil pentru această lipsă de conexiune. În plus, este posibil să dezvolte o mentalitate de neputință învățată, simțind că indiferent ce face, va obține mereu același rezultat nedorit.
Cel mai grav, sentimentul de respingere va rămâne adânc înrădăcinat în mintea sa, influențându-i percepția despre sine și lume.
Cu toate acestea, deoarece nu are încă abilitățile necesare pentru a-și exprima durerea, consecințele acestei lipse de iubire se manifestă adesea în comportamentul său.
Acestea sunt câteva dintre consecințele lipsei de iubire la un copil, potrivit etapainfantil.com.
SURSA FOTO: freepik.com @kulikovame
Un copil care crește simțindu-se iubit se simte în siguranță, având încredere că părinții săi îl vor proteja în orice moment.
În contrast, un copil care nu se simte iubit percepe adesea lumea ca fiind amenințătoare și nesigură. În astfel de situații, este comun să simți singurătate, neputință și frică față de mediul înconjurător și chiar față de cei din jur.
Acest lucru poate genera un cerc vicios: cu cât simte mai mult frică, cu atât se simte mai singur, consolidând astfel sentimentul de lipsă de iubire și insecuritate și alimentând apariția temerilor și fobiilor.
Un copil care a depus eforturi pentru a câștiga afecțiunea părinților săi fără succes este probabil să se simtă confuz în fața situațiilor obișnuite din viața de zi cu zi.
Indiferent de acțiunile sale, observă că rezultatul rămâne constant, astfel că nu are modele clare de comportament și reacționează impulsiv. În timp, această impulsivitate poate deveni normă.
De asemenea, este obișnuit să prezinte semne de anxietate, reflectând dorința de a anticipa și controla evenimentele viitoare.
Simțindu-se respins, mai ales de către părinți, poate avea un impact emoțional profund. Prin urmare, este comun ca un copil care nu primește iubire să se simtă trist și să-și piardă entuziasmul pentru a explora noi experiențe sau să se implice în activități de familie.
Neputând înțelege motivele respingerii din partea părinților, este normal să se retragă și să creeze bariere emoționale pentru a se proteja de mediul înconjurător.
Această retragere poate deveni un ciclu auto-perpetuant, izolându-l și accentuându-i sentimentul de tristețe de fiecare dată când se repetă.
Lipsa de concentrare este un alt semn frecvent întâlnit la copiii care nu se simt iubiți.
Este normal ca un copil care simte că este respins de părinți să aibă dificultăți în a-și menține atenția și concentrarea asupra unei activități pe o perioadă îndelungată. Lipsa de motivație și interesul redus pentru a învăța sau experimenta lucruri noi este adesea factorul declanșator.
Ca rezultat, pot apărea probleme de concentrare care, pe termen lung, pot duce la dificultăți academice și scăderea performanțelor școlare.
Atunci când un copil nu se simte iubit de părinți, va căuta în mod natural acea afecțiune în orice formă posibilă. În consecință, este obișnuit să facă tot ce-i stă în putere pentru a atrage atenția, sperând să simtă că părinții îi acordă importanță, chiar și pentru o clipă.
Aceasta poate duce la intensificarea comportamentelor problematice, la adoptarea unor atitudini neobișnuite sau la exagerarea emoțiilor. În unele cazuri, copiii pot încerca să atragă atenția prin comportamente regresive, pierzând abilități pe care le-au dobândit anterior, cum ar fi să facă din nou pipi în pat după ce au câștigat controlul sfincterului.
Pe lângă consecințele imediate ale lipsei de iubire asupra copiilor, cel mai grav aspect este că acești tineri vor crește fără să înțeleagă cu adevărat conceptul de iubire, ceea ce îi va împiedica să dezvolte relații sănătoase și autentice în viitor. Pe termen lung, pot deveni adulți distanți și reci, evitând să se implice emoțional cu ceilalți.
Uneori, pot reproduce comportamentul părinților lor, fiind lipsiți de tandrețe față de cei care îi iubesc, pur și simplu pentru că nu au învățat să iubească în mod corespunzător. Conexiunea și relaționarea cu ceilalți le pot fi dificile din cauza acestei lipsuri de învățare a iubirii și a legăturilor emoționale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil