Psihologul dr. Jeffrey Bernstein afirmă că, în practica sa de consiliere familială, întâlnește frecvent copii care nu își ascultă părinții și manifestă comportamente sfidătoare. Pentru a reduce conflictele, el le oferă acestora diverse instrumente comportamentale și cognitive.
Concluzia sa? Copiii trebuie să învețe două abilități pentru o dezvoltare sănătoasă:
Cum să se calmeze
Cum să rezolve problemele
Însă, adesea, părinții – deși bine intenționați – sunt cei care au nevoie de mai multe resurse și de o mentalitate adecvată pentru a-și ghida copiii eficient.
SURSA FOTO: freepik.com @badnews86dups
Toate strategiile din lume vor fi inutile dacă părinții nu au o atitudine potrivită.
Iată câteva tehnici pe care dr. Bernstein le recomandă părinților în rubricile psychologytoday.com:
Respirație profundă și relaxare musculară
Strategii cognitive pentru eliminarea etichetărilor negative
Vizualizări pozitive
Aplicarea principiilor psihologiei pozitive
Tehnici de ascultare empatică și reflexivă.
Cea mai bună metodă de disciplină nu implică țipete sau reacții exagerate.
În schimb, părinții ar trebui să adopte o abordare calmă, fermă și necontrolantă.
Aceasta este strategia susținută de-a lungul anilor de părinții care au citit cartea sa 10 zile pentru un copil mai puțin sfidător.
Susan, o mamă obosită după o zi grea la muncă, își vede fiul de 10 ani, Robby, împingându-și sora de 8 ani, Sara. Frustrată, ridică vocea și îi cere lui Robby să-și ceară scuze. Copilul îi răspunde sfidător: „Fă-mă!”
Ce ar trebui să facă Susan?
În loc să țipe, ea respiră adânc și aplică abordarea calmă, fermă și necontrolantă:
Susan (calmă): „Robby, pot încerca să te forțez, dar asta nu ne va ajuta pe niciunul. Te rog să îți ceri scuze surorii tale. Știu că poți să te comporți mai bine.”
Prin această metodă:
Este fermă, stabilind o limită clară.
Nu controlează excesiv situația, permițându-i lui Robby să ia decizia corectă fără presiune.
Cinci minute mai târziu, Robby spune, fără prea mult entuziasm: „Bine, îmi pare rău, Sara.” Susan îi mulțumește pentru efort, consolidând astfel un comportament pozitiv.
Această strategie îi permite lui Susan să devină un antrenor emoțional pentru copilul său, oferindu-i un exemplu de calm și autocontrol, în loc să reacționeze prin furie și țipete.
SURSA FOTO: freepik.com @alf061
Un studiu publicat în 2013 în revista Child Development arată că țipetele la copii pot fi la fel de nocive ca bătaia.
Cercetătorii de la Universitățile din Pittsburgh și Michigan au descoperit că adolescenții supuși disciplinării verbale severe prezintă un risc crescut de:
Probleme comportamentale (vandalism, violență)
Tulburări emoționale
Scăderea încrederii în sine.
Impactul țipetelor și insultelor a fost comparabil cu cel al pedepselor fizice, demonstrând că metodele dure de disciplinare afectează negativ dezvoltarea copiilor.
Pentru a păstra o atitudine calmă și fermă, iată strategiile eficiente din cartea 10 zile pentru un copil mai puțin sfidător, care te pot ajuta să eviți capcana țipetelor în relația cu copilul sau adolescentul tău.
SURSA FOTO: freepik.com @Parvej Ahmed
Dacă te afli într-un conflict cu copilul tău, acordă-i atenție pentru a înțetelege ce simte cu adevărat. Evită să judeci sau să critici, deoarece acest lucru îl poate face să devină defensiv.
„Un exemplu relevant este experiența unui client de-al meu, Ken, care a descoperit că simpla frază „Te rog, ajută-mă să înțeleg de ce pari supărat” l-a ajutat să creeze un dialog deschis cu fiul său, Troy, în vârstă de 12 ani.
Chiar dacă răspunsul nu a venit imediat, Troy a simțit că are libertatea de a-și exprima gândurile și emoțiile mai târziu. Această abordare l-a ajutat pe Ken să evite modul prelegere, pe care fiul său îl percepea ca fiind inutil”, spune expertul.
Atunci când asculți activ, ai ocazia să înțelegi mai profund ce se află în spatele comportamentului copilului tău sfidător. Aceasta este una dintre cele mai eficiente metode de a preveni țipetele.
De exemplu, dacă fiul tău refuză să se pregătească pentru școală, este posibil să se teamă de un test la care nu este pregătit? Sau dacă fiica ta devine irascibilă, poate simțe teama de a fi respinsă de un nou grup de prieteni?
„Kayla, mama lui Gordon, în vârstă de 13 ani, a realizat că poate tolera niște haine lăsate pe podea, dar nu și resturile de chipsuri vechi de două săptămâni din colțul camerei. Odată ce a înțeles „esențialul”, a putut comunica mai clar așteptările fără a ridica tonul”, mai subliniază psihologul.
Când înțelegi adevăratele motive ale comportamentului copilului tău, vei reuși să reduci reacțiile impulsive și să eviți țipetele.
În cartea Cele patru acorduri, Miguel Ruiz scrie: „Nu lua nimic personal. Nimic din ceea ce fac ceilalți nu este din cauza ta.”
Această idee este extrem de utilă pentru părinți.
Dacă te gândești bine, de cele mai multe ori țipi la copilul tău pentru că interpretezi comportamentul lui ca pe o ofensă personală.
Realitatea este că el nu acționează așa pentru a te supăra, ci pentru că înfruntă propriile lui lupte emoționale.
Când reușești să separi emoțiile tale de ale copilului tău, frustrarea se reduce, iar nevoia de a ridica tonul dispare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil