Fiecare părinte își dorește ce este mai bun pentru copilul său. Dar uneori, în încercarea de a-i ghida pe calea „corectă”, riscăm să le impunem propriile noastre visuri, aspirații sau cariere.
Psihologul Alfred Schmidth atrage atenția asupra unui fenomen comun: părinții își proiectează asupra copiilor visurile neîmplinite.
„Uneori părinții nu și-au îndeplinit un anumit vis și atunci pot să-i împingă pe copii să meargă pe acea cale, să își îndeplinească visul prin copil. Nu este corect pentru copil. El are nevoie de propriul vis, propria cale și să o descopere singur”, spune Schmidth într-un video pe canalul său de socializare.
Fiecare copil este unic, iar procesul prin care își descoperă talentele și interesele este diferit de la unul la altul. În loc să le trasăm noi drumul, ar trebui să le oferim un cadru în care să exploreze lumea pe cont propriu.
Așa cum explică psihologul, „putem să îi dăm sfaturi, dar nu să-l obligăm să meargă acolo unde ne dorim noi”. Adevărata creștere vine din capacitatea copilului de a-și forma propriile convingeri și pasiuni, pe baza experiențelor și intereselor personale.
Dacă îi forțăm să urmeze un traseu predefinit de noi, le luăm șansa de a învăța cine sunt cu adevărat. Este un act de iubire și respect să le oferim spațiul necesar pentru a greși, pentru a încerca diverse activități și pentru a-și da seama ce îi face să se simtă împliniți.
”Îi împingem pe copii să meargă pe hobby-urile sau pe cariera pe care noi o stabilim. Copiii au nevoie de libertate, au nevoie să exploreze lumea, au nevoie să găsească care este calea lor, să știe ce îi pasionează, ce îi face să se simtă bine, Iar dacă noi îi împingem spre ce dorim noi pentru ei, atunci le luăm libertatea și nu este corect pentru copii. Uneori părinții nu și-au îndeplinit un anumit vis și atunci pot să-i împingă pe copii să meargă pe acea cale, să își îndeplinească visul prin copil. Nu este corect pentru copil. El are nevoie de propriul vis, propria cale și să o descopere singur. Putem să îi dăm sfaturi dar nu îl obligăm să meargă acolo”, a spus psihologul Alfred Schmidth.
Foto: Freepik @garetsvisual
Schimbările de poziție în cadrul educației pot crea confuzie și frustrare pentru copii.
”Nu ne ținem de limitele pe care le-am impus. Odată putem să spunem NU, apoi să spunem DA. Copilul insistă și atunci noi cedăm. Ei bine, copilul îți testează limitele și noi trebuie să fim fermi pe poziție și limita să rămână limită. Dacă am spunem NU, rămâne NU. Amândoi părinții trebuie să ajungă la aceeași părere. E foarte dăunător ca un părinte să fie cel care spune Da și unul să spună NU”, a mai completat Schmidth.
Foto: Freepik @freepick
În era modernă, părinții sunt adesea prinși în tumultul vieții profesionale, ceea ce poate duce la neglijarea timpului petrecut cu copiii. „Putem avea vieți foarte ocupate și nu găsim timp să petrecem timp cu copilul.
El are nevoie să fim prezenți în viața lui”, subliniază Schmidth. Timpul de calitate nu înseamnă doar a fi fizic lângă copil, ci a fi implicat activ: să discutăm cu el, să-i ascultăm preocupările și să ne bucurăm de activități comune.
”Uneori nu ne implicăm destul în viața copilului. Putem avea vieți foarte ocupate și nu găsim timp să petrecem timp cu copilul. El are nevoie să fie prezenți în viața lui: să fie întrebat ce mai face, ce îl mai pasionează, să ne jucăm împreună cu el”, a concluzionat psihologul Alfred Schmidth.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil