Niciun părinte nu așteaptă cu nerăbdare următoarea criză de furie a copilului.
Totuși, în loc să o eviți, tratarea fiecărei crize ca pe o oportunitate de învățare îi poate ajuta pe copii să-și gestioneze mai bine emoțiile – o abilitate esențială pentru fericirea și succesul lor pe termen lung.
Până la urmă, izbucnirile de furie sunt inevitabile, spune Jazmine McCoy, psiholog clinician din SUA, potrivit cnbc.com. Scopul tău ca părinte nu ar trebui să fie să le eviți sau să le suprimi cu orice preț. În schimb, McCoy explică pentru sursa citată: „Obiectivul este să crești un copil care știe să-și gestioneze furia într-un mod sănătos.”
Capacitatea de a-și regla emoțiile, în special cele intense, cum ar fi furia și tristețea, îi poate ajuta pe copii să dezvolte reziliența, să-și îmbunătățească capacitatea de concentrare și să stimuleze dezvoltarea cognitivă, arată cercetările. Aceste abilități și trăsături sunt esențiale pentru succesul și bunăstarea generală a copiilor, spun psihologii.
Pentru părinți, felul în care vorbești despre furie – mai ales atunci când reacționezi la o izbucnire neașteptată – este foarte important în a-i învăța pe copii cum să gestioneze corect această emoție, explică McCoy.
„Este în regulă să fii supărat”, spune ea. „Furia este o emoție care ne transmite un mesaj. Ea apare pentru a ne spune ceva important. Așa că, să fim atenți la ea.”
SURSA FOTO: unsplash.com @Ricky Turner
Copiii trebuie să se simtă auziți și înțeleși, în special de părinți, spune McCoy. Ei trebuie să știe că emoțiile intense și negative sunt normale și că părinții lor sunt acolo pentru a-i ajuta, oferindu-le iubire necondiționată chiar și atunci când se comportă mai puțin bine.
Totuși, acceptarea unei emoții NU înseamnă acceptarea comportamentului dăunător pe care acesta îl poate genera, cum ar fi țipatul sau lovirea cuiva. În aceste cazuri, McCoy recomandă stabilirea unor limite clare care să nu fie depășite.
„Dacă copilul tău se enervează și începe să țipe”, spune ea, „poți trasa o limită: «Hei, [asta este] important. Vreau să aud ce ai de spus, dar este greu să te înțeleg când țipi... Hai să ne calmăm!»”
Recunoașterea furiei copilului tău îl poate ajuta să pună în cuvinte emoțiile intense pe care le simte. Acesta este un pas important în procesul de a-l ajuta să gestioneze acele sentimente fără a acționa impulsiv.
Acest lucru poate fi la fel de simplu ca a-l întreba ce îl supără și de ce, chiar dacă deja bănuiești. Apoi, poți discuta despre modalități de a rezolva problema, cum ar fi să se joace cu o altă jucărie în timp ce așteaptă ca fratele să termine cu cea dorită inițial.
„Când îi învățăm pe copii să comunice folosind cuvintele, ei nu trebuie să simtă că trebuie să țipe sau să devină agresivi pentru a-și exprima nevoile”, spune McCoy.
De asemenea, McCoy recomandă utilizarea cărților pentru copii și altor medii pentru a deschide conversații despre sentimente. Îi poți întreba pe cei mici de ce cred că un personaj din cartea preferată este supărat, de exemplu, și să vorbiți împreună despre posibilele soluții.
Învățarea copilului să respire adânc atunci când este supărat este o metodă populară și eficientă de a reduce izbucnirile de furie.
McCoy sugerează că există un truc pentru a folosi această strategie eficient: exersează respirația profundă în fața lor. Spune-i copilului că vrei să faceți o pauză din conversație pentru a respira adânc de câteva ori. Arată-i cum te calmează și vezi dacă îi urmează exemplul.
Metoda poate avea efecte contrare dacă copiii simt că părinții lor îi forțează să respire adânc, spune ea. „Nu îi forțăm neapărat să respire adânc. Putem doar să modelăm această practică”, subliniază McCoy.
Oricât de frustrant ar fi să vezi cum copilul tău, de obicei atât de blând, explodează brusc de furie, McCoy subliniază că trebuie să îți amintești că sunt prea mici pentru a-și gestiona aceste emoții mari.
Reacțiile impulsive ale părinților pot avea efecte negative pe termen lung asupra stimei de sine și dezvoltării emoționale a copiilor. Chiar dacă supărarea ta nu este exprimată verbal, copilul tău poate simți furia, ceea ce poate escalada situația.
A face un pas înapoi și a discuta despre propriile sentimente de frustrare cu copiii tăi poate fi benefic.
„Totul se reduce la mesajele pe care le transmitem și la modul în care ne gestionăm furia”, spune McCoy. „Țipăm și apoi ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic? Sau spunem: «Știi ce, mă simt frustrat, îmi asum responsabilitatea, îmi cer scuze și așa îmi voi schimba comportamentul și voi face față acestor sentimente pentru tine.»”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil